Ne întâlnim la mijloc
Am cunoscut, acum ceva timp, o familie foarte frumoasă. Un cuplu ajuns la vârsta liniștitei înțelepciuni și a cuminții lepădări de orgolii viermănoase. Cei doi bătrâni locuiau într-un apartament mic, mobilat elegant-atemporal, iar în bucătăria lor încăpeau (așa mi se părea atunci) cu greu trei persoane, fără a li se atinge umerii. Dormitorul era la fel de înghesuit, asemeni balconului – cu dimensiuni comparabile –, însă, în mod bizar, arhitecții unei epoci spoite cu aur au gândit sufrageria într-un stil total diferit: mare, spațioasă, parcă numai bună de primit musafiri,