
Copiii nimănui
Aceşti copii crescuţi fără părinţi sunt din ce în ce mai mulţi. Pe străzi, în orfelinate sau în casele părăsite de la ţară. Copii abandonaţi, cerşetori, singuri, mereu cu privirea tristă ori cu sentimentul că nimeni n-are nevoie de ei. Fiindcă primii care i-au trădat au fost părinţii. Şi atunci, cum să mai creadă în oameni sau în bunătatea lor? Îi putem observa la câte un colţ de stradă sau umblând printre maşinile care se opresc la semafoare. Doar că uneori am impresia că aceştia nu-şi doresc atât de mult