
Șefia
Zilele trecute am deschis uşa unui mare şef şi, după ce l-am salutat politicos, aşa cum m-au învăţat părinţii acasă, am continuat: – Nu vă supăraţi… – Nu mă supăr, îmi spune. – Pot să … – Nu poţi! – Vă deranjez! Doar o secundă… – Nicio secundă, că n-am! – Ce? – Timp! – Am înţeles, poate altă dată!, zic cu optimism. – Nici… – Nici? – Şefii n-au timp niciodată, mi-a răspuns omul, hotărât. Dar cam aşa se desfăşoară toate discuţiile cu unii şefi. Care, odată cu postul