Opinii

La întrebarea „Ce se poate spune despre metajurnalism?”, am putea răspunde printr-o descriere a acestui termen. În puține cuvinte, metajurnalismul este un jurnalism despre jurnalism. Din această perspectivă, metajurnalismul supune atenției consumatorului de madia, dar și celor avizați din presă activitatea și practica jurnalistică, subiecte despre: etica profesional-jurnalistică, aspecte privind configurarea unor structuri de putere din industria media și chiar despre chestiuni conexe din această industrie. Metajurnalismul poate fi aproximat cu un subdomeniu din jurnalism, prin care se pune sub lupă și este analizat mediul de presă, reliefând în aceste

Colinde, urări… Moș Crăciun, brădulețe și luminițe, copii voioși și adulți preocupați de ultimele cumpărături înaintea sărbătorilor. Vrem… cerem, câteodată mai batem din piciorușe ca și copiii neastâmpărați pentru a primi darul visat, mai mergem din când în când și la Biserică pentru a aprinde o lumânare, a face o scurtă rugăciune… și totul este bine. Ne dorim sănătate, servicii cât mai ușoare,  dacă se poate fără muncă prea multă și cu mulți bani, iar săptămâna de lucru să ne fie de trei zile. Mai dăm câte 1 leu de

Când, cu ceva vreme în urmă, am scris că există situații în care Legea Anastasia este sabotată  de către cei care trebuie să o pună în aplicare, am fost amarnic mustrat de către detașamentul de propagandiști ai justiției ultra reformate de rit macoveist. Ignorându-se, bineînțeles, exemplele concrete pe care îmi bazam afirmația, adică acele din păcate mai multe cazuri în care persoane care, deși au condus automobile în stare de ebrietate sau fiind sub influența drogurilor  și au comis accidente soldate cu pierderi de vieți omenești, au scăpat cu pedepse

„Azi e miercuri, mâine-i joi Vine Domnul pe la noi, Însă de văzut Îl vede Numai omul care crede!”  (Ducu Bertzi)   Sărbătoarea minunată a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos bate la ușa inimilor noastre. Cunoscută și cu numele de Crăciun, această sărbătoare sfântă, supranaturală sau mai presus de fire, este „taina cea din veci ascunsă” (Coloseni 1, 26) promisă de Dumnezeu, prin proroci, poporului biblic și întregii omeniri. Sfântul Ioan Gură de Aur o numește „sărbătoarea sărbătorilor”, pentru că, de nu s-ar fi născut Mântuitorul, nu s-ar fi împlinit

Jurnalismul pe care toți l-am dori – beneficiari și ziariști deopotrivă – este cel fără prejudecăți, motivație ideologică sau tendința de a le face pe plac puternicilor zilei. Trebuie să ia poziție pe orice temă, criticând sau lăudând și la stânga și la dreapta când este necesar, dar în deplină autonomie de judecată. Datoria ziaristului este să verifice și să aprofundeze informația primară fără a încerca să armonizeze forțat cadrul său emoțional cu cel a publicului, așa cum fac reprezentanții clasei politice din dorința de a avea mai mulți susținători.

În contextul demisiei unui jurnalist, ca urmare a neîncadrării sale în linia cerută de patronat, context încețoșat și situat într-o zonă gri a existenței jurnalismului, mai cu seamă întrucât au apărut mărturii dintr-o altă redacție, în care tot colectivul a demisionat, aparent din motive foarte asemănătoare, trebuie să recunoaștem că lucrurile sunt mai complicate decât par la o primă observare a subiectului. Deoarece, ca în mai toate situațiile spinoase, există pasiune, nuanțe și sloganuri declamate, astfel încât să situeze adevărul într-un spațiu aparent egal îndepărtat de cele două părți aflate

Ce au în comun Israelul și Ucraina? Există un fir roșu care leagă cele două conflicte – unul la porțile Europei, celălalt în Mediterana Orientală? Cu certitudine. Ambele țări sunt amenințate de două regimuri autocrate, Rusia și Iranul, care le neagă dreptul la existență. Obiectivul acestora este angajarea Occidentului – în primul rând a Statelor Unite – pe mai multe fronturi și deterioararea mediului de securitate în zone de care depinde liniștea mapamondului. Medierea conflictului din Europa pare imposibilă în această etapă, însă revenirea la un proces de pace în

Mitul Meșterului Manole, din balada cu același nume văzut ca elogiu adus jertfei de sine, al „Mioriței” ca act al acceptării tragicului, adică asumarea conștientă a limitei; al baladei „Toma Alimoș”, unde crima este justificată prin obținerea dreptății în afara legii, inclusiv al celor creștinești; la fel și în „Cântecul lui Vălean”, unde pe un fecior chipeș dar și muieratic și fără scrupule, o nevastă îl ademenește cu bucate otrăvite, în urma cărora moare în timp ce ascultă mustrările materne, sunt reprezentări ale unei erori permanentizate de-a lungul istoriei literaturii

În ultimul deceniu, social media au devenit o preocupare constantă, un spațiu de lucru, o obsesie și chiar o dependență. După ce oamenii au dat năvală în acest univers, ca orice modă și ca orice este ciclic în societatea umană, a început, momentan timid, un proces invers. Conștienți că trebuie să dea la o parte o cantitate tot mai mare de „gunoi”, de interese și de frustrări ale unor personaje dubioase, că pot fi păcăliți, spionați, escrocați, mințiți, dezinformați, hărțuiți și chiar îmbolnăviți fizic și psihic de munții de mizerie

Tot mai mult, descoperirile geneticii dovedesc că scrierile istoricului din Tracia, Iordanes, nu sunt chiar pure fabulații cum au crezut istoricii moderni. „De origine actibusque Getarum” (în română Despre originea și marile fapte ale goților sau Getica, azi titlul tradus prin Istoria goților) este o lucrare scrisă în limba latină medievală, în 551, de Iordanes. Istoricul, care-i cunoștea bine pe geto-daci, îi considera goți, deși istoricii contemporani consideră că Iordanes a făcut o confuzie dintre goți și geți, deși istoricul a trăit printre ei, ceea ce este absurd ca să-i

După masacrul din 7 octombrie, atenția comunității internaționale s-a deplasat dinspre estul Ucrainei spre acțiunea militară terestră organizată de armata israeliană în Gaza pentru distrugerea Hamas și a structurilor sale supra și subterane. O operațiune de acest tip într-un areal urban, cu o mare densitate a populației, nu are decât câteva echivalente în istorie: Stalingradul în iarna 1942-1943, ghetoul din Varșovia în 1943, Berlinul în primăvara lui 1945. Mai aproape de zilele noastre: orașul Mosul din nordul Irakului eliberat din mâinile ISIS (2016-2017), Bahmut și oțelăria Azovstal cu subteranele ei,

Ginés Marco, profesor de Filosofie Politică la Universitatea Catolică din Valencia (Spania), unde a fost și decan, consideră că lumea trece printr-o criză gravă de leadership, care se concretizează în slăbiciunea marilor puteri occidentale (https://www.stiripesurse.ro/puterea-de-convingere-a-statelor-unite-a-scazut-la-niveluri-de-neimaginat_3138843.html, postat pe 13 noiembrie 2023): autor al cărții „Loyalty” („Loialitate”) și coautor al lucrării intitulate „Manual of Anthropology to walk around the house” („Manual de antropologie pentru a te plimba prin casă”), crede că democrațiile sunt erodate și avertizează împotriva unui eșec: „Ceea ce avem acum sunt crize de încredere de proporții mari, deoarece există