Nevoia de comunicare şi de prieteni este esențială vieţii.
Omul are nevoie de prieteni în momente frumoase, dar şi în momente mai puţin plăcute.
Se spune că ne naştem din plăcere, interes, plictiseală, din greşeală, din violentă…; deschidem ochii mari, ne rostogolim de-a buşilea în vâltoarea vieţii, ne ridicăm şi luăm în primire viaţa.
Mai târziu, apar „sentimentele” – cele care dau culoare şi farmec vieţii : sentimentul de a iubi şi a fi iubit, sentimentul de ură şi dispreţ, sentimentul de plăcere şi cel de plictiseală, sentimentul de trădare şi cel de revoltă, sentimentul apropierii de oameni.
Este timpul să alegem : ai ales şi eşti ales de persoane care pot să-ţi lumineze existenta sau pot să-ţi distrugă viaţa.
Dorinţa de apropiere de oameni este, de cele mai multe ori, umbrită de orgolii, de păcate şi tare omeneşti.
Relaţia om-om se bazează pe: relaţia de comunicare, relaţia de simpatie, relaţia de dragoste, relaţia de sex, relaţia de împerechere, relaţia de convieţuire, relaţia de prietenie ; toate au la bază sentimentul.
De fapt, prietenii adevăraţi ne sunt cei care ne sunt alături în ambele situaţii..
Pe măsură ce ne facem prieteni, nevoia de a avea prieteni se diminuează şi apare cea de a ne păstra prietenii, de a ne bucura de ei. Ea diferă de la om la om.
Fiecare dintre noi simţim nevoia de a avea prietenii alături în diferite momente. Dacă vrem să vorbim, totuşi, de un apogeu, am putea spune că acesta este în adolescentă. În această perioadă, grupul de prieteni are o influentă deosebit de mare în viaţa omului. Dar nevoia de prieteni, de a avea persoane dragi în jurul nostru nu va dispărea niciodată.
Ceea ce se modifică, odată cu vârsta, este modul de a ne alege prietenii. Faptul că omul devine mai selectiv, odată cu înaintarea în vârstă, îl face să se apropie mai greu de alţii, să lege o prietenie mai greu.
Omul mai în vârstă este mai atent, analizează mai mult. Fiecare am avut prieteni, dar viaţa ne-a schimbat pe toţi. Una dintre nevoile de bază ale omului este şi cea de afiliere la un grup.
Este foarte adevărat că fiecare dintre noi aparţinem unui grup – familia, dar, pe măsură ce creştem, ne maturizăm, dorim să cunoaştem mai mult, să ne dezvoltăm cercul de cunoştinţe.
Pentru a ne dezvolta abilităţile sociale, pentru a face fată cerinţelor societăţii, nu este suficient să relaţionăm, să comunicăm doar cu membrii familiei. Avem nevoie să păşim mai departe de acest grup.
Am mers la grădiniţă, la scoală, la locul de muncă, la diferite evenimente.
Aşa ne facem cunoştinţe multe. Dintre acestea, le vom alege pe cele cu care ne simţim confortabil, cu care putem comunica; îi respectăm şi-i ajutăm pe cei care ne respectă şi ne ajută în mod dezinteresat şi pe ceilalţi din jurul nostru.
Aşa ne alegem, de fapt, prietenii.
Trăim într-o societate în care prieteniile se fac mai greu, dar trebuie să încercăm.
Canada este o tară multiculturală. O vedem pe stradă, la lucru, la diferite întâlniri. Mulţi dintre noi merg la festivităţile organizate de alte comunităţi (vezi cele din Toronto de pe Danphorth, Saint Clair, Bloor , Lake shore s.a.)
Ne simţim bine, suntem bine primiţi. E un semn că putem să comunicăm.
Oamenii, în majoritate, sunt amabili şi politicoşi. Vedem acest lucru la vecinii noştri, la colegii noştri de serviciu, în mijloacele de transport, în magazine etc.
Contactul între oameni este foarte important şi fiecare îşi doreşte să comunice.
Întâlnim destul de multe surpize plăcute, oameni dispuşi să împărtăşească din viaţă şi experienţa lor, sau curioşi de a ne asculta.
Poate este o alternativă şi pentru cei ce-şi caută refugiul într-un alt mediu, pentru cei dezamăgiţi de prietenii eşuate şi care încearcă şi un alt mediu al lumii care ne înconjoară.
Privind în jurul nostru, întâlnim oameni care aşteaptă o vorbă, un răspuns, un telefon sau o faptă bună.
Să încercăm să-i înţelegem, uneori putem fi noi în locul lor.
Dumitru Puiu Popescu
(„Observatorul”, Toronto)