Instrumentele existente pentru a aborda provocările legate de apă rămân fragmentate în politicile UE, în ciuda intensificării stresului hidric în Europa, din cauza schimbărilor climatice. „Stabilirea apei ca prioritate strategică de sine stătătoare, la egalitate cu Pactul Verde al UE, a devenit acum o necesitate”, scrie Pietro Francesco De Lotto, președinte al Comisiei Consultative pentru Schimbări Industriale din cadrul Comitetului Economic și Social European.
Oamenii de știință sunt de acord că secetele de vară ar putea deveni norma în vestul Europei. Patru din ultimele cinci veri au fost extrem de uscate. Europenii folosesc anual miliarde de metri cubi de apă pentru apă potabilă, agricultură, producție, încălzire și răcire, turism și alte sectoare. Cu mii de lacuri de apă dulce, râuri și surse de apă subterane disponibile, aprovizionarea cu apă în Europa poate părea nelimitată. Dar creșterea populației, urbanizarea, poluarea și efectele schimbărilor climatice, cum ar fi secetele persistente, pun o presiune uriașă asupra rezervelor de apă ale Europei și asupra calității acesteia.
Potrivit Agenției Europene de Mediu (EEA), aproximativ 20% din Europa și 30% dintre europeni sunt afectați de deficitul de apă pe parcursul unui an mediu. La ritmul actual de consum, această situație nu va face decât să se înrăutățească. Aproximativ 88,2 % din utilizarea apei dulci din Europa (de băut și alte utilizări) provine din râuri și apele subterane, în timp ce restul provine din rezervoare (10,3 %) și lacuri (1,5 %), ceea ce face aceste surse extrem de vulnerabile la amenințările reprezentate de supra-exploatare, poluare și schimbări climatice.
Daune de 9 miliarde de euro anual
UE a estimat anul trecut că daunele cauzate de secetă ar costa aproximativ 9 miliarde de euro pe an, ajungând la 40 de miliarde de euro anual dacă încălzirea globală ar atinge 3 grade Celsius. Temperaturile au crescut deja cu cel puțin 1,1 grade Celsius din perioada preindustrială, potrivit oamenilor de știință.
Începând cu anii 1970, UE a instituit cadre juridice stricte și a dezvoltat inițiative pentru a proteja resursele de apă. Cu toate acestea, multe dintre obiective nu au fost atinse, din cauza finanțării insuficiente, implementării lente și integrării insuficiente a obiectivelor de mediu în politicile sectoriale, potrivit euractiv.com.
Din cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă, două se referă la apă. UE a făcut doar progrese moderate către ODD 14, „Viața sub apă”. În ceea ce privește ODD 6, „Apă curată și canalizare”, tendințele privind calitatea apei în UE sunt negative, concentrațiile unor poluanți ai apelor de suprafață și subterane sunt în creștere. „Trebuie să începem cu evaluarea atentă a sistemelor de canalizare subterană din toate statele membre și cartografierea resurselor de apă și a investițiilor din fiecare țară din UE pentru a obține informații actualizate cu privire la starea infrastructurii de apă existente și pentru a identifica nevoile stringente de investiții. Toți utilizatorii de apă din UE, inclusiv agricultura, industria, gospodăriile și administrațiile publice, ar trebui să adopte practici durabile pentru a reduce consumul de apă și să fie încurajați să se echipeze cu dispozitive care îi ajută să obțină o utilizare și un consum mai durabil al apei. Agricultura și industria trebuie să suporte costurile societale ale consumului de apă și ale emisiilor lor, deoarece acest lucru va duce la practici mai durabile. Iată de ce ar fi indicat să facem obligatoriu contabilitatea apei”, punctează De Lotto. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia