Privind canalul Begheiului, azi este greu de imaginat rolul hotărâtor pe care l-a avut odată navigaţia fluvială de pe Bega în dezvoltarea industrială a oraşului Timişoara [1]. Dintr-un raport al generalului Hamilton, reieşea că în anul 1734 existau în Banat 4 staţii ale Oficiului Imperial pentru navigaţie şi anume la Timişoara, Orşova, Palanca Nouă şi Panciova. Existenţa oficiului din Timişoara ne arată, că cel puţin cursul superior al Begheiului, canalizat deja în anul 1731, era navigabil pentru bărcile mici [2]. Datorită desecărilor şi canalizărilor efectuate în deceniile ce au urmat, începând cu anul 1758, pornind de la Timişoara, vapoarele ajungeau la Marea Neagră şi Marea Adriatică [3]. Din 1756 datează prima reglementare a navigaţiei privind comerţul pe Bega, care impunea restricţii navelor străine şi mărfurilor aduse de acestea iar în 1775 s-a înfiinţat Oficiul de Navigaţie din Timişoara [4].Veacul al XIX-lea a fost secolul navigaţiei pe Bega. De viaţa marinarilor, a navigaţiei de pe Bega se legau multe amintiri din Timişoara. În jurul portului din cartierul Josefin erau multe restaurante, cu emblema ancorei. În anul 1854, numai în Portul din acest cartier erau înregistrate săptămânal, peste 80 de vapoare pentru transportul cerealelor [5]. De la Asociaţia navigatorilor de pe Bega, se păstrează tiparul sigilar în colecţia de matrice sigilare a Muzeului Naţional al Banatului Timişoara [6]. El a fost puţin studiat şi succint prezentat. Din acest considerent, în rândurile de mai jos, ne propunem să îl descriem amănunţit. El este confecţionat din aramă, de formă oval-verticală (37 x 33 mm), gravat în incizie pentru sigilarea cu ceară. Mânerul deosebit de uzat are înălţimea de 26 mm [7]. În câmpul sigilar este înfăţişat un personaj (Poseidon, zeul mării), în semiprofil, cu coroană pe cap, haină lungă specifică, stând pe un tron, aşezat pe o barcă [8] asemănătoare cu unele din antichitate. El ţine în mâna stângă, o ramură de arbore exotic cu frunze, iar mâna dreaptă o are sprijinită pe o ancoră cu două braţe. Pe o panglică cu capetele deschise, în formă de coadă de rândunică s-a scris cu litere majuscule cuvintele în limba latină: ,,SVB. SPE. FVTVRÆ. SORTIS”. La marginea spaţiului sigilar între două ovale liniare se află un oval spicat din frunze stilizate. Privind câmpul sigilar vedem o execuţie grafică bună, dintre figurile reprezentate reţine atenţia zeul mării [9] care are o înfăţişare elegantă, exprimă corect faptul că stă pe tron. De asemenea este frumos gravat tronul cu elementele sale sculptate etc. Tiparul sigilar nu este datat. După stilul decorativ, el ne arată că ar data din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [10]. O cercetare sistematică şi amănunţită a documentelor pe care s-a conservat sigilul, ar putea facilita datarea lui aproximativă şi stabilirea perioadei de folosire. După opinia noastră tiparul sigilar descris mai sus, a fost confecţionat pe plan local, la cererea Asociaţiei navigatorilor [de pe Bega].
Note bibliografice:
[1] Pentru detalii privind navigaţia de pe râul Bega, vezi Lajos Kakucs, Breslele, manufacturile şi dezvoltarea industrială a Banatului între anii 1717-1918, Timișoara, Ed. Mirton, 2008, p. 198.
[2] Idem, Contribuţii la istoria agriculturii din Banat sec. XVIII-XIX, Timişoara, 1998.
[3] Idem, Breslele, manufacturile…, p. 198.
[4] Liana Păun, ,,Istoria canalului Bega, redevenit navigabil după 40 de ani. În perioada interbelică se transportau pe apă 250.000 tone de mărfuri pe an” în Pressalert, 24 septembrie 2022 (https://www.pressalert.ro/2022/09/istoria-canalului-bega-redevenit-navigabil-dupa-aproape-40-de-ani-perioada-interbelica/ (accesat la 17.11.2023).
[5] Kakucs Lajos, ,,Expoziţia Breslele din Banat”, în Revista Muzeelor şi Monumentelor, Seria Muzee, anul XX, nr. 6, 1983, p. 23; idem, Breslele, manufacturile…, p. 198.
[6] Muzeul Naţional al Banatului Timişoara, Colecţia de matrice sigilare, inv. 20264.
[7] Vezi: Maria Vertan, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Timișoara, Ed. Mirton, 2007, poziția 38, p. 17, fig. 38, p. 63; idem, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Ediţia a II-a adăugită, Timișoara, Ed. Marineasa, 2008, poziția 39, p. 19, fig. 39, p. 79; Lajos Kakucs, op. cit., p. 198, fig. 82.
[8] Kakucs Lajos, ,,Expoziţia Breslele din Banat”, p. 23.
[9] În mitologia greacă zeul apelor mărilor era Poseidon. Era reprezentat, ca un bărbat atletic cu barbă, coroană şi trident. El era omologul zeului roman Neptun; vezi George Lăzărescu, Dicţionar de mitologie, Bucureşti, Casa Editorială Odeon, 1992.
[10] Datarea tiparului sigilar s-a făcut după Lajos Kakucs, Breslele, manufacturile…, p. 198.
Augustin MUREŞAN
Foto: Milan Şepeţan