În anul 1815, hornarii din Timișoara împreună cu zidarii, cioplitorii în piatră, dulgherii, țiglarii și pavatorii de străzi s-au unit într-o breaslă comună. Se pare că mai târziu această breaslă s-a dizolvat, iar hornarii și pictorii au format o breaslă comună [1]. Ulterior pictorii s-au unit cu zugravii alcătuind o breaslă separată. De la această breaslă provine un tipar sigilar păstrat la Muzeul Național al Banatului Timișoara [2]. Deoarece această piesă sigilară nu a fost până acum descrisă amănunțit, o prezentăm mai jos. Ea este alcătuită din două părți distincte: 1. Rondela sigilară și 2. Mânerul. Pe rondela sigilară metalică rotundă este sudat un disc (placă) cu diametrul de 30 mm, confecționat din aramă de 2 mm grosime, gravat în incizie pentru sigilarea cu ceară. Rondela sigilară este fixată într-un mâner din lemn. Înălțimea totală a piesei sigilare (rondela împreună cu mânerul) este de 64 mm [3]. În câmpul sigilar, pe o terasă, un șevalet pentru pictură. În partea stângă, peste piciorul din dreapta al șevaletului, o paletă ovală pentru combinarea culorilor și trei pensule subțiri, care ies din aceasta, iar sub picior și paletă, un obiect neidentificat (probabil un instrument specific sau un suport al șevaletului trepied), fiind astfel desemnați pictorii; în partea dreaptă, peste piciorul din stânga al șevaletului, un vas pentru vopsea având alături o bidinea a cărui mâner trece prin curelușa recipientului, iar sub picior și vas, o unealtă (pensulă lungă ?), simbolizându-i pe zugravi. Modul în care s-a gravat rondela sigilară, grija pentru a respecta raportul dintre diferitele elemente incluse, proporționalitatea dintre ele, dovedesc preocuparea celor doi factori implicați în realizarea tiparului sigilar (meșterul pecetar și posesorul), în ceea ce privește înfățișarea artistică a reprezentării. Legenda s-a scris cu litere majuscule în limba germană: SIG. D. VER. MAHLER UND ANSTREICHER ZUNFT IN TEMESVAR (SIGILIUL BRESLEI UNITE A PICTORILOR ȘI ZUGRAVILOR DIN TIMIȘOARA). Începutul și sfârșitul legendei sunt marcate de o steluță. La marginea spațiului sigilar cerc perlat.Tiparul sigilar nu este datat. Cercetarea documentelor păstrate pe care s-a conservat sigiliul acestei bresle, ar putea facilita datarea lui aproximativă sau stabilirea perioadei de folosire. Prin elementele incluse în emblemă, gravorul ne prezintă un tip de șevalet și instrumente specifice folosite în breasla pictorilor și zugravilor timișoreni la acea dată. În ansamblu piesa muzeistică analizată se remarcă prin originalitate și puterea sintetică de expresivitate. Privind câmpul sigilar avem impresia că ne aflăm în fața unui punct de lucru gata pregătit, fiindu-ne prezentate prin simboluri cele două activități existente în cadrul breslei. Tiparul sigilar prezentat este o mărturie istorică ce dovedește că pictorii din Timișoara alcătuiau, împreună cu zugravii, o breaslă comună. Opiniem că tiparul sigilar prezentat în rândurile de față a fost confecționat de un meșter-pecetar din Timișoara, care ajunsese în acea perioadă să dețină o experiență bogată în domeniul gravării metalului.
Note bibliografice:
[1] Pentru detalii despre pictori și zugravi timișoreni, vezi Lajos Kakucs, Breslele, manufacturile şi dezvoltarea industrială a Banatului între anii 1717-1918, Timișoara, Ed. Mirton, 2008, p. 191 și p. 195.
[2] Muzeul Național al Banatului, Colecția de matrice sigilare, inv. nr. 20273.
[3] Acest tipar sigilar a fost reprodus în două cataloage sigilografice ale cercetătoarei Maria Vertan, vezi Maria Vertan, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Timișoara, Ed. Mirton, 2007, poziția 47, p. 18, fig. 47, p. 64; idem, Colecţia de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Ediţia a II-a adăugită, Timișoara, Ed. Marineasa, 2008, poziția 48, p. 20, fig. 48, p. 80. Autoarea prezintă dimensiunile matricei sigilare și legenda, dar nu descrie emblema. În lucrarea cercetătorului Lajos Kakucs este reprodus tiparul sigilar, menționate dimensiunile piesei sigilare, unele simboluri și prezentată legenda, vezi Lajos Kakucs, op. cit., pp. 194-195.
Augustin Mureșan, Arad
Foto: Milan Șepețan