Comuna Zătreni se află pe mirifica vale a râului Olteț, la sud-vestul județului Vâlcea. Acesta este locul meu de baștină unde mi-am petrecut copilăria și am făcut școala generală. Este o zonă care cândva a fost foarte bogată. Aici a fost o fermă agricolă de stat, un CAP, IAS, crescătorii de bovine, ovine, porcine și păsări, livezi de pomi fructiferi, plantații de vită de vie, lanuri de cereale de toate felurile, dealuri împădurite care flanchează valea de o parte și de alta…
Dar localitatea are și o istorie prin bisericile de lemn, un castel, prima scoală de meserii sătească din țară, fabrica de teracotă, filiala băncii populare, judecătorie, dispensar etc.
În această expoziție etnografică permanentă se află în jur de 5000 de obiecte.
Un om extraordinar din Zătreni, profesorul Sergiu Popescu, a readus la viață etnografia din localitate. Meșteșugurile, obiceiurile și datinile strămoșești au rezistat de veacuri. Acestea au fost adunate cu dragoste sufletească pentru acest neam și strânse într-o expoziție etnografică permanentă sătească de domnul profesor, fiu al satului, care între timp, din păcate, la puțin timp după cele opt decenii de viață a trecut la cele veșnice.
Sergiu Popescu avea și o experiență în acest domeniu, fiindcă a fost peste 15 ani la Muzeul Județean Vâlcea și câțiva ani la Direcția Județeană pentru Cultură.
Cu aprobarea primarului și a consiliului local clădirea vechii școli, în care au învățat generații de elevi, a fost transformată într-un centru cultural. Aici este o minunată bibliotecă sătească, iar celelalte săli de clasă au fost destinate actualei expoziții etnografice, numită „Colecția etnografică Sergiu Popescu”.
Colecția a fost realizată în perioada 1973-2000.
Domnul profesor afirma: Prin păstrarea acestor mărturii care vorbesc de civilizația poporului nostru în decursul istoriei, am încercat să aduc un prinos de recunoștință meșterilor populari care au creat aceste valori artistice folosite multă vreme de înaintașii noștri ca obiecte de strictă necesitate pentru viața de zi cu zi.
Exponatele adunate cu trudă se află expuse în patru săli de clasă după un aranjament anume realizat de colecționar.
Oficial „Centrul Cultural Zătreni” a fost înființat pe 15 martie, 2017, și cuprinde în complexul său mai multe elemente cultural-educative de pe raza localității Zătreni, inclusiv expoziția etnografică permanentă la care mă refer acum și o bibliotecă modernă.
În holul mare al școlii sunt prezente în vitrine obiecte de ceramică de uz ale țăranului român: talerul, strachina, cănile, oalele de diferite mărimi, ulcelele, ulcioare pentru apă. În acea vreme decorul nu era stilizat ca acum. În trecut desenele erau simple și făcute cu degetul, nu cu tehnica modernă din prezent.
Apoi în celelalte două săli și la parter urmează elementele din lemn din gospodăriile țărănești: ocaua lui Cuza, dubla oca, linguri, plosca, furci de tors, fuse, vârtelnițe, ițe, războiul de țesut, suveici, meliță pentru prelucrat inul și cânepa, molda pentru zdrobitul strugurilor, gasca lin pentru preluat vinul, etc.
De asemenea sunt cuprinse exponate din tehnica lemnului confecționate de meșterii populari din comună și de ceramică confecționată de familiile care au transmis din tată-n fiu tehnica olăritului (putinenei,din doage, putinei din lemn scobit, cofă, butoiașe, lingiri de lemn, cepuri, hârdaie, vădriță, botiță, botă de apă care se folosea la ducerea apei la câmp, sitar pentru colectat țuica,
În 1905 a fost înființată societatea bănească, și cu contribuția localnicilor, de către boierul Popescu Zătreni care mai târziu a făcut o fabrică de teracotă, singura aprobată în mediul rural pe acea vreme, și aceasta datorită materiei prime, lutul din zonă care era de o calitate superioară. Vopselele de pe teracotă sunt naturale. Din acea teracotă în muzeu sunt expuse câteva medalioane de teracotă (verde, gri și maro) Deoarece localnicii erau săraci nu-și permiteau să cumpere teracotă pentru sobe, ea a fost cumpărată mai întâi de conacul medieval Buicescu, cunoscut și sub numele de Castelul din Zătreni, conacul Popescu Zătreni, la Craiova de Biserica Bunavestire și chiar de Castelul Peleș din Sinaia de pe Valea Prahovei și Clubul Dinamo din București,
Mai sunt expuse tablouri cu personalități ale vremii din localitate.
Costumul popular vâlcean este frumos datorită diversității culorilor, a motivelor geometrice și florale populare.
În sala costumelor populare și al portului țărănesc se găsește și războiul de țesut care producea țesătura pentru costumul național .
Toate costumele populare din expoziție au o vechime de peste cinci decenii.
Femeile în vârstă purtau costume de culoare închisă iar cele tinere costume multicolore.
Subsemnatul am vrut să dau un imbold generației din zilele noastre și am organizat un concurs național „Zătreni, file de legendă” susținut de primărie, și în fiecare an lucrările autorilor din țară au fost strânse în antologia cu același nume, anul acesta ajungându-se la volumul 5 și va continua și în anii următori, redescoperind istoria, miturile și legendele acestei localități.
De asemenea, spre satisfacția domnului Sergiu Popescu, a domnului primar și a cetățenilor acestei localități, în 2018 am adus TVR1 la acest muzeu unde a fost realizat un frumos reportaj.
Umblând prin țară am întâlnit în diferite colțuri ale României muzee sătești, unele din ele făcute cu multă trudă chiar de „țăranul român”, sprijinit de primării și consiliile locale, dar mai puțin de către stat.
Cinste celor care prin eforturile lor au lăsat asemenea valori unui viitor care tinde tot mai mult spre globalizare și pierderea treptată a identității neamului românesc. Să sperăm că tinerii „inteligenței artificiale” vor arunca o privire și spre trecut ca să afle obiceiurile, tradițiile, etnografia și folclorul neamului românesc, al bunicilor și străbunicilor care au trăit pe aceste meleaguri minunate, și să le păstreze cu sfințenie pentru eternitate.
Ion Nălbitoru
