◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro21.06.2024

Arsenie Boca, călugărul
care mi-a schimbat viața

M-am născut, am crescut și am ajuns la maturitate în plin regim comunist. Au fost anii când religia era aproape interzisă, cei care mergeau la biserică aveau de suferit. Cu voie sau nu, sentimentele creștine ale tinerilor crescuți asemeni mie nu puteau fi profund creștine. Credința mea a avut mult de suferit, până s-a întâmplat ceva care avea să-mi schimbe viața. În urmă cu aproape 20 de ani, am participat la un simpozion internațional în Făgărași ale cărui lucrări s-au derulat de fapt la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Atunci și acolo am auzit pentru prima dată de călugărul Arsenie Boca care este extrem de iubit în acea zonă. Am fost uimită de cele povestite de făgărășeni referitor la părintele-monah, încât ulterior m-am documentat cât am   putut de mult și l-am îndrăgit și eu cu toată familia mea. Ba am mers cu toții și în pelerinaj la mormântul său și rugămințile adresate de noi sfântului s-au împlinit deja chiar a doua zi. Este de la sine înțeles că acest lucru m-a convins instantaneu că cele ce se spun despre el nu sunt vorbe fără acoperire. Citisem că a fost închis de comuniști pentru că popularitatea lui printre români depășea limitele răbdării și puterii lor de înțelegere, dar și-a părăsit celula miraculos ca să poată fi prezent la înmormantarea mamei sale. S-a întors totuși în celulă înainte de a i se observa lipsa. A intrat înapoi în celulă, înapoi pe cruce.

Se mai știe că gardienii care îl păzeau îi găseau mereu celula descuiată – căci el săvârșea Sfânta Liturghie în alt colț al țării. Spuneau gardienii speriați de aceste minuni că nu ei ar trebui să îl păzească, ci invers. Cu toate că putea pleca oricând, s-a întors întotdeauna în locul de surghiun spre a nu le cauza paznicilor neplăceri. Inapoi în celulă, înapoi pe cruce.

Se mai spune că îți știa gândul încă dinainte de a ți-l ști chiar tu. Am aflat că ochii îi erau când albaștri, când negri, vorba îi era uneori aspră, pe atât de aspră pe cât îi erau de fierbinți lacrimile cu care se ruga pentru păcatele celor pe care îi certa. Știu ca L-a pictat pe Mântuitor în haine de zeghe (am și văzut acea imagine!) chiar sub nasul celor de la securitate, care îl păzeau. Și care pur și simplu, nu au văzut. Căci nu îi e dat oricui să vadă mereu Adevărul…Știu că L-a întâlnit, sub chipul unui sărac îndurerat, pe El. Pe Cel care, deși ar fi putut să plece oricând, a ales să rămână. Pentru noi, pe cruce.

Am aflat câte minuni a săvârșit, câte flori au răsărit din semințele pe care le-a sădit și mai știu că nu se știu decât o mică parte din ele… Minunile celui care, deși ar fi putut orice, a ales să se întoarcă mereu la noi. Il găsim mereu acolo, la mormântul pe care florile nu se ofilesc niciodată. Unde nici o întrebare nu rămâne fără răspuns. Unde nici o boala nu rămâne fără leac, dacă vindecarea este spre mântuire. La mormantul unde te duci ateu și de unde te întorci credincios. La mormântul Părintelui Arsenie Boca. Acolo unde am înțeles că dacă Dumnezeu mai ține neamul acesta, este pentru oameni ca el. Care, deși ar fi putut fi oriunde și ar fi putut face orice, a ales să rămână pentru noi, pe cruce.

 

Ileana Mateescu

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *