Civilizația a inventat toate lucrurile utile și inutile de care cetățeanul are nevoie sau nu. Cu toate acestea, clasa mijlocie din România nu prea are parte de ele. Civilizația trebuie forțată să amelioreze condițiile de viață ale omului. Binele și răul trebuie integrate în viața noastră de zi cu zi. O bună administrație înseamnă să menținem ce-i bun și să înlăturăm ce-i rău. Ne aflăm în fața unei situaţii care nu poate fi soluționată decât printr-o administrație mai eficientǎ și răspunzătoare din punct de vedere social. O administrație destinată cetăţenilor şi mediului de afaceri!
Oamenii pricep ce se întâmplă – experiența de toate zilele fiind insuficientă. Și acolo unde experiența zilnică dă semne de oboseală, acolo trebuie să se apeleze la experiența riguroasă, clară și întotdeauna ținută sub control prin acțiuni transparente. Suferinţa cere mângâiere și ar fi bine să veghem la îndepărtarea relelor, extinzând binele asupra tuturor oamenilor. Lupta pentru puterea comercială prezintă diferite privilegii. Nu am nici o ezitare să afirm că forța noastră de muncă (calificată sau necalificată) este în străinătate, în timp ce în România vin muncitori din Asia, majoritatea provenind din Filipine, Indonezia, Sri Lanka și Nepal.
Să privim lucrurile de aproape: Avem de-a face cu un plan bine stabilit, pe care unii „Stăpâni” ai lumii l-au pus în practică, și anume realizarea declanşării unui conflict între progresul tehnic și tradițiile culturale ale fiecărei naţiuni. Ideal ar fi să putem trece peste aceste grele ȋncercări. Un lucru este cert: Civilizația a dezvoltat foarte mult tehnologia, deseori în detrimentul cetățenilor. Însă dragostea faţă de muncă și mediul socio-cultural trebuie să fie conduita fiecărui român.
Dacă privim în urmă, noi, cei care am prins şi vremurile dinainte de 1989, ne amintim foarte bine de vechea față a României, zugrăvită în șabloanele cunoscute: minciună, corupție, hoţie, ticăloşie. În România, în timpul perioadei comuniste, foarte mulţi oameni de cultură erau izolaţi. Presa se afla sub controlul partidului unic.
Lectorii Direcţiei Presei foloseau metode riguroase – practicându-se asupra actului jurnalistic diferite constrângeri. În acea perioadă de tristă amintire, pe care am trăit-o pe când eram un tânăr stagiar, existau copii abandonaţi, şomaj mascat şi sărăcie. Am văzut multe lucruri urâte! Oamenii simpli care au muncit în fostele CAP-uri erau tratați ca niște sclavi! Suferinţele observate de mine nu dispar nici măcar în perioadele prospere. Sunt de nedescris rănile cauzate de fostul regim dictatorial!
Epoca sacrificiului a durat până la Revoluţia din 1989, căci ziua de 22 decembrie a însemnat sfârșitul vechiului regim comunist. În acea zi de iarnă a început pentru întreaga Românie o nouă perioadă istorică. Văzând evenimentele de la București, românul și-a dat seama dintr-odată de importanța celor petrecute. În noul regim democratic, unii dintre semenii noştri au ales să facă comerț, să călătorească ȋn strǎinǎtate, să-şi completeze studiile universitare, să fie întreprinzători particulari, făurindu-și propriile proiecte.
Democraţia şi-a început traseul istoric cu cuvântul libertate. A urmat o perioadă dificilă și lungă de tranziție. O perioadă a certitudinilor și a marilor dezamăgiri. Democrația înseamnă luptǎ neȋncetatǎ. Dar care sunt armele pe care le folosește în această luptă? Totuși, e important să nu se piardă tot ce s-a construit până acum. Dar, desigur, lucrurile se mai pot îndrepta. Principiile coexistenţei paşnice și-au arătat marea lor forță. Ce poate fi mai de actualitate? Să luptăm pentru ideea de patrie, noţiunea de cultură, onestitate.
Democraţia să însemne cultură și civilizație. Consider că ar trebui să-i respectăm pe maeștrii adevărați ai artei şi culturii, indiferent unde ar crea ei. E timpul să spunem că este distinctivă schimbarea gândirii în ceea ce priveşte reflectarea artistică a realității. O trezire în masă ȋnseamnǎ o victorie colosală a culturii umane. Astăzi însă, dorind să schimbe cursul istoriei, oamenii care sunt plini de ură își acoperă faptele mizerabile cu cuvinte mari. Soarta culturii depinde de acei oameni care vor ști să vorbească cu folos. Conştiinţa omenească ar trebui sǎ fie cel mai eficient mijloc de luptă împotriva răului. În zilele noastre, cariera jurnalistică este o profesie destul de grea, dar nobilă, pusă în slujba cetăţeanului. De-a lungul timpului, publicaţiile cu relevanţă şi-au adus contribuţia la bunul mers al societăţii, ele fiind categoric măreţe realizări ale culturii şi civilizaţiei.
Florenţ Mocanu / UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”
(Revista UZP, nr. 33/2024)
Un comentariu pentru “Cultura românească între două epoci”