În dialogul „om-computer” se consideră că un om, în funcție de interesele sale poate încerca să blocheze sau să „pună la colț” tehnologia AI. De altfel, cunoscând că un computer este capabil să dea răspunsuri numai potrivit capacității și programării sale, la întrebările pe care le poate adresa un subiect uman, totuși acest agent uman de cunoaștere este tentat să „intimideze” și să descopere limitele acestei tehnologii. Este bine cunoscut că AI nu are conștiință și nici nu este capabilă de emoții și, prin urmare nu poate fi „intimidată”, iar la o întrebare când computerul nu poate furniza un răspuns pertinent ne putem aștepta la un alt gen de răspuns, de tipul „…nu am suficiente informații pentru a răspunde la această întrebare.”
Tehnologia AI are limite în funcție de datele de programare și de complexitatea pretenției-întrebare sau temă articol. Comparând răspunsurile acestei tehnologii sau articolele cu conținut media, elaborate de această tehnologie cu cele aparținând unui jurnalist uman, vom constata că acestea nu pot fi deosebite de cele scrise de o ființă umană, la rândul ei performantă. Din această evaluare putem înțelege că tehnologia AI poate mima abilitățile umane privind scrierea unor articole cu conținut media și în unele cazuri, chiar a o depăși.
În această perspectivă, Alan Turing a imaginat un test de evaluare a inteligenței artificiale, potrivit căruia o „mașină”, în termeni jurnalistici poate fi evaluată a fi inteligentă, atunci când un agent uman de cunoaștere, într-o interacțiune de întrebări și răspunsuri cu „mașina”, supusă evaluării și un alt jurnalist uman, acest agent uman de cunoaștere nu poate distinge de la cine provin răspunsurile. Mai precis, acesta nu poate deosebi răspunsurile între ele, adică el nu poate diferenția, care sunt răspunsurile care vin de la mașină și care de la jurnalistul uman.
Prin urmare se aproximează că o „mașină”, capabilă de interacțiune cu o ființă umană și care în această interacțiune se poate „substitui” și poate fi considerată drept jurnalist uman, atunci această „mașină” poate fi evaluată ca având inteligență artificială. Există totuși opinii întemeiate și critici, prin care se evaluează că nu este suficientă trecerea acestui „Test Turing” de către o „mașină”, deoarece se apreciază că aceasta deține algoritmi care pot mima inteligența, fără ca ea să dețină această inteligență. Drept urmare, consider că noi cititorii, atunci când companiile media ne oferă articole elaborate, atât de tehnologia AI, cât si de jurnaliștii umani, nu avem capacitatea absolută în a face distincția dintre aceste articole și ca atare le vom accepta, așa cum ele sunt. Ne putem imputa noi cititorii că nu putem accesa o tehnologie care să ne ajute în a face distincția între aceste articole sau ar trebui ca noi de la început să obligăm, prin standarde și reguli, companiile media de a ne specifica această distincție? Răspunzând la această întrebare, consider că aceste companii media ar trebui să prezinte distinctiv, din perspectiva AI/jurnalist uman, numele și prenumele autorului de articol.
Andrei Suman / UZPR Olt – „Pan M. Vizirescu”
Foto: Gino Crescoli/Pixabay