ONG-urile au avertizat cu privire la „opacitatea” conceperii și cheltuirii fondurilor de recuperare post-pandemie într-un număr de țări europene. Concret, societatea civilă afirmă că adesea guvernele „i-au blocat pe cetățeni să afle și să dezbată deciziile care îi afectează”.„A existat o lipsă masivă de implicare și participare publică în proiectarea și implementarea efectivă a fondurilor. Deciziile privind cum și unde să se investească aceste fonduri au fost cu adevărat luate cu ușile închise, fără a implica în mod corespunzător societatea civilă, publicul sau părțile interesate relevante”, susține Daniel Thomson, ofițer de politici la CEE Bankwatch Network, citat de EURACTIV.
Acestea sunt concluziile unui raport recent, care analizează cheltuirea fondurilor de recuperare în Bulgaria, Estonia, Ungaria, Italia, Letonia, Polonia și Spania.
Documentul, publicat de Observatorul cetățenesc pentru finanțarea Green Deal, a constatat că publicul nu a fost implicat în proiectarea planurilor naționale de redresare și adesea nu i s-au oferit instrumente pentru a monitoriza implementarea acestora.
„În Italia, a existat opacitate încă de la început, deoarece guvernul nu a lăsat Parlamentul să vadă proiectul de plan de redresare decât cu trei zile înainte de a-l prezenta Comisiei Europene”, a declarat Eva Pastorelli, militant la ONG-ul italian ReCommon.
Pe lângă aceasta, organizațiile societății civile au întâmpinat dificultăți în găsirea și accesarea informațiilor cu privire la proiectele finanțate, ceea ce indică o lipsă de transparență. „Ne-am chinuit cu adevărat să găsim o mulțime de informații despre ceea ce a fost de fapt finanțat și cine sunt beneficiarii. Deci, faptul că societatea civilă s-a luptat cu adevărat să găsească aceste informații înseamnă că cetățenii nu au fost implicați deloc”, adaugă Thomson. Întrucât fondurile trebuiau cheltuite într-o perioadă scurtă, în unele cazuri perioada disponibilă pentru consultare publică a fost scurtată, pentru a se respecta termenele impuse. „A existat o lipsă de transparență și de timp pentru ca oamenii să evalueze cu adevărat dacă infrastructura prevăzută era cu adevărat necesară”, a spus Pastorelli, dând exemplul unui dig de la Genova, un proiect de infrastructură de 2 miliarde de euro, despre care ONG-urile au spus că a fost realizat fără implicarea cetățenilor și ar putea deteriora biodiversitatea mării.
Lipsa de implicare la nivel local a fost criticată de Parlamentul European într-un raport adoptat în iunie 2022, care a cerut statelor membre să „asigure claritatea în repartizarea responsabilităților și sistemele de management adecvate a fondurilor de redresare și reziliență luând în considerare nevoile specifice ale cetățenilor la nivel regional și local”.
„Eșecul de a include societatea civilă în luarea acestor decizii a condus la o serie de investiții care nu reflectă cu adevărat interesele publicului larg”, punctează Thomson.
Potrivit raportului, investițiile în cadrul planurilor naționale de redresare au mers adesea către companii mari și nu către IMM-uri sau sectorul public ori către proiecte mari de infrastructură, care ar putea dăuna mediului.
„Fondurile de recuperare trebuiau să ajute oamenii și țările afectate în special de pandemia de COVID și să se redreseze prin crearea unor economii mai rezistente. Dar întregul proces de luare a deciziilor a fost doar un dialog între guvernul național și Comisia Europeană, iar managementul a fost foarte centralizat”, susține Bruna Cañada Roca, de la Observatorul Datoriilor în Globalizare, adăugând că banii nu au consolidat sistemul de sănătate sau alte servicii publice.
Autorii raportului au realizat, de asemenea, un sondaj în rândul cetățenilor, constatând niveluri scăzute de conștientizare cu privire la fondurile UE de recuperare și de implicare a cetățenilor în deciziile luate de guverne. (redacția UZPR)
Foto: Wikipedia