Înaintea Crăciunului 2023, o știre făcea înconjurul lumii: Curtea Supremă a statului Colorado, din centrul Statelor Unite – 5,4 milioane locuitori – luase o decizie care ar putea schimba soarta alegerilor prezidențiale americane din acest an. Fostului președinte i s-a interzis să participe la alegerile primare ale Partidului Republican din statul menționat datorită modului în care ar fi instigat asaltul asupra Congresului SUA din 6 ianuarie 2021. Colorado este unul dintre cele 10 state americane în care acest tip de alegeri, de partid, sunt organizate de către autoritățile statale.
Colorado vs. bătrânul Trump
Cu 4 contra 3, judecătorii din Denver, capitala statului – la solicitarea unui ,,grup de electori’’ – au aplicat pentru prima dată unui candidat prezidențial și fost președinte amendamentul cu numărul 14 al Constituției Statelor Unite. Acesta interzice orice sarcină publică unei persoane care a instigat sau participat la o insurecție sau revoltă împotriva ordinii de drept americane. Amendamentul este din 1868 și a fost propus și aprobat pentru a împiedica susținătorii și simpatizanții dovediți ai entității statale sudiste, autointitulată Statele Confederate ale Americii, să aibă funcții publice după încheierea Războiului de Secesiune (1865). În paranteză fie spus, amendamentul anterior, cel cu numărul 13, era de la sfârșitul conflictului și punea capăt, din punct de vedere constituțional, sclaviei în America. Ambele amendamente erau strâns legate de un război fratricid care devastase țara, dar o transformase într-un stat cu o singură istorie și un singur viitor. Mark Twain spunea: ,,Războiul a avut loc pentru ca Statele Unite să treacă de la plural la singular’’.
Sentința celor din Colorado ar putea fi un precedent iar consecințele asupra alegerilor din noiembrie încă nu pot fi estimate. Cauze similare au fost intentate și în alte state – New Hampshire, Minnesota, Michigan – dar autoritățile juridice nu au dat câștig de cauză ,,oamenilor de bine’’sau nici măcar nu le-au analizat. De decenii, Colorado este un stat cu simpatii spre Partidul Democrat și discutând din punct de vedere electoral, Trump nu a pierdut prea mult.
Curtea Supremă a Statelor Unite are cuvântul
Sentința finală va fi dată de Curtea Supremă a Statelor Unite și este comparabilă ca importanță cu cea din 2000 prin care a fost blocată renumărarea voturilor din Florida, solicitată de candidatul Al Gore. George W. Bush a devenit președinte. Ca și atunci, instituția de la Washington nu are o sarcină ușoară. Dacă va decide conform amendamentului menționat, interdicția lui Trump la alegerile preliminare ar putea fi extinsă teritorial, existând riscul real al unor manifestări violente din partea simpatizanțior săi. Care nu sunt puțini. Dacă va avea câștig de cauză la Washington, Trump va rămâne doar cu celelalte probleme care nici ele nu sunt puține și nici ușoare. Dimpotrivă.
În istoria Statelor Unite, niciun alt președinte nu a fost incriminat. În 2023, Trump a colecționat patru trimiteri în judecată și 41 de capete de acuzare. Plata la negru a unei actrițe porno (Stormy Daniels), documente secrete ascunse la reședința sa din Mar-a-Lago (Florida), încercările de a ,,inversa’’ votul din Georgia sunt acuzații care îl fac unic în fața poporului american. În toate sensurile. De departe, acuzația din Georgia este cea mai gravă, dar decizia luată de judecătorii din Colorado o depășește la nivel mediatic. Să aruncăm o privire asupra consecințelor viitoarei decizii a Curții Supreme a Statelor Unite indiferent care ar fi aceasta, însă nu înainte de a readuce în atenție o mai veche expresie utilizată, ca să vezi, și în România: ,,când vezi câți se coalizează împotriva unui om, trebuie să te gândești că acel om este mai puternic ca ei, mai inteligent sau are mai mult noroc’’. Am impresia că pe Trump, norocul l-a cam părăsit iar celelalte calități sunt acoperite de marele său tupeu.
Un scurt comentariu analitic…
Analiza pornește de la componența Curții Supreme de la Washington și de la unele ipoteze cu rădăcini solide în trecut. Majoritatea este reprezentată de judecători numiți de republicani, dar nu toți sunt în favoarea lui Donald Trump. Trei au fost numiți chiar de el dar, între susținătorii mai vechi ai lui Trump fidelitatea nu este le ea acasă. Alți trei sunt din mandatele lui George W. Bush iar trei au fost numiți de președinți din Partidul Democrat: doi de Obama și unul de Biden.
Există câteva întrebări al căror răspuns este cel puțin discutabil sau greu de anticipat în contextul aplicării unui amendament care are mai bine de 160 de ani. A fost sau nu a fost insurecție în 6 ianuarie 2021? Întrebarea pare să se refere – scuzați digresiunea oarecum folclorică – și la Revoluția noastră din 1989. Noi, nici după 34 de ani, nu am fost în stare să răspundem.
A doua chestiune se referă memijlocit la fostul președinte. Există o legătură directă între evenimentul în discuție și Donald Trump? Dacă da – și aici apare a treia întrebare – ar putea fi numite insurecționale acțiunile unui președinte în funcție?
…și un răspuns sintetic
Răspunsul Curții Supreme la aceste întrebări ar putea fi în favoarea lui Trump, dar americanul de rând – cel care a urmărit la televizor desfășurarea evenimentelor în ianuarie 2021 – va înțelege că o parte din vină îi aparține fostului președinte, cel puțin pentru faptul că nu a intervenit în apărarea instituțiilor statului. Vorbesc aici de cetățeanul american care are de gând să-l voteze pe Trump în noiembrie și care se va gândi de două ori înainte să pună votul în urnă. Riscul pentru fostul președinte este de ordin moral. Acest homo americanus ar putea fi trecut din categoria de victimă sau persecutat al unui sistem pe care l-a combătut și îl combate cu vehemență, în cea de favorizat al acestuia. America profundă – care i-a apreciat poziția anti-establishment și modul cum s-a implicat în identificarea crizei identitare americane – va înțelege că a făcut un compromis cu așa-numitul deep-state, tradus într-o accepțiune dâmbovițeană aproximativă drept „stat paralel’’. Aura sa de „cavaler rătăcitor’’ care, de unul singur, atacă un sistem vechi de un sfert de mileniu, consolidat succesiv după un război de secesiune, o mare criză în 1929 și o criză identitară în anii ’70, se va sparge în mii de bucăți. Mai ales că fusese promovat contre coeur de un partid de dreapta care, la fel ca în 2016, continuă să îl susțină. Nu este un secret faptul că o mare parte din voturile care le-a primit (pseudo)democratul Bernie Sanders în primul tur al alegerilor din 2016 nu au migrat spre Hilary Clinton în turul al doilea ci spre Trump. Am văzut analize ale unor comentatori politici americani care arată că în 2024 – dacă Trump va reuși să supraviețiuască, cu aroganță cu tot, numeroaselor probleme pe care le are cu justiția americană – va primi voturi de la adversari într-un eventual tur final.
Aroganța, bat-o vina
Fiind vorba de aroganță, trebuie să subliniez ca aceasta nu l-a părăsit pe Trump nici în cele mai negre momente ale sale din anul recent încheiat. Dincolo de comentariile acide în contextul problemelor juridice, fostul președinte, de exemplu, nu a participat la dezbaterile cu contracandidații săi republicani considerând că este mult deasupra lor în sondaje pentru a le da replica în emisiuni de televiziune. În realitate, considera că prezența lui ar ridica ratingul transmisiilor, în timp ce absența sa l-ar reduce semnificativ. Este un tip de fair play tipic trumpist. Numai că lipsa lui din platouri i-a adus mai puține contribuții la bugetul viitoarei campanii electorale. Dacă pentru el va fi una.
Pentru a ne mai descreți frunțile la început de an și a uita de peripețiile domnului Trump în țara tuturor posibilităților, citez un scurt pasaj din „Aventurile lui Tom Sawyer’’, în care Mark Twain – sub semnul căruia se desfășoară Trump-saga de acum – comentează momentul când cetățenii orașului îl laudă pe eroul principal după ce ajutase comunitatea să-l găsească pe banditul Joe Indianul. „Unii spuneau – scrie M. Twain – că Tom ar putea ajunge chiar președinte al Statelor Unite, dacă nu va fi spânzurat între timp’’. Între timp, s-a terminat cu spânzurătoarea. Au apărut alte mijloace…
George Miloșan
Foto: pixabay.com