Diminețile de week-end au programate recitaluri la Sala Auditorium, astfel în primul ascultăm muzica lui Enescu și a contemporanilor săi , invitat fiind ”Fine Art Quartet” cu alese compoziții de mici dimensiuni de Enescu, cu dedicații speciale, Enescu fiind ca tânăr un protejat al Reginei Elisabeta, care-l considera ca fiu spiritual, asemeni și al marii pianiste ce a fost Elena Bibescu, cu salonul ei musical din Paris. Invitați ai Dnei Marilena Rotaru era și nepotul regelui Mihai, Nicolae cu soția.
Secțiunea Orchestre Românești se desfășoară la Sala Radio și în primul este invitată Orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj… nu puteam rata acest concert al orchestrei care a marcat fulminanta ascensiune profesională, succesul mondial al necunoscutului Erich Bergel, cel întors după ani de la Canal și primit să-și câștige o pâine în partida de trompetă – se întâmplă ca solistul din concertul în matinal invitat să se fi îmbolnăvit , să fie internat și în sală să se fi adunat publicul… se caută soluții, se temporizează când șeful de partidă de la trompeți Gheorghe Mușat spune „ce mai căutați în alte părți, căci dirijorul e aici, printre noi”, și îl arată pe Bergel, care terminase Conservatorul și reușise la concursul de dirijat la Cluj, dar invidia unui coleg… ce l-a pârât la Securitate l-a făcut să plece în Deltă, la Periprava, pentru 7 ani, eliberat la amnistia generală din 1962), care era în haine de stradă, preia bagheta și concertul se continuă, auditoriul în lacrimi, studenții, printre care și Romulus Rusan, îl poartă pe brațe din sală… și acest act marchează începutul unei fulminante cariere internaționale.. Nu și-a uitat colegii, a ajutat cu instrumente, a sprijinit tineri să participe la studii… și-n plină glorie, a regretat plecarea din țară… (din „O viață de muzician”, de Hans Bergel – fratele)
S-a interpretat de față fiind compozitoarea Doina Rotaru lucrarea „Nymphea”, apoi în interpretarea lui Andrei Gologan Concertul pentru pian și orchestră op. 13 de Benjamin Britten, sub bagheta lui Jonathon Heyward, un concert ce-l ascultam prima dată, compozitorul contemporan cu Enescu și un nume prestigios al muzicii secolului XX. Simfonia nr.1, de Sostakovici, a încheiat concertul, din păcate în sala mult prea aerată, plecând și compozitoarea și oficialitățile ce o însoțeau… poate se pregătea o altă acțiune, găzduită de Institutul Francez, la ora 5:00 – Proiectul „Lumières d`Europe”, constând din susținerea unor bursieri, precum și conferințe tematice privind însemnătatea compoziției, azi.
Concertul din seria Mari Orchestre a fost oferit de Orchestra Teatrului Capitole, din Toulouse, cu medalion Berlioz, Simfonia Fantastică, însoțită de proiecții media realizate de Nona Ciobanu și Peter Kosir, precum și opera Lélio ou le Retour á la vie, cu corul academic radio, condus de Ciprian Țuțu, narator Lambert Wilson, tenor Mathias Vidal, bariton Vincent le Texier. O ofertă interesantă, dar și spectacolul orașului în festival era o atracție, așa precum a ținut să menționeze unul din protagoniștii concertului cameral de la Ateneu… mulțimea de terase cu muzică, dansul în stradă, în toamna târzie, prelungea farmecul muzicii și dincolo de sălile de concert, spre deplina sărbătoare a armoniei acustice.
Și precum am spus, programul concertelor a continuat și sub cupola Ateneului, la seria Nocturne, cu Ensamblul „Zefiro”, un ansamblu de suflători din Italia, înființat în 1989 pentru muzica barocă a sec. XVIII, utilizând instrumente de epocă – au prezentat un program Mozart Serenade nr.10 pentru suflători Gran Partita.
De la bun început, ceea ce mi-a țintuit atenția era un instrument nou, pentru mine, ce urma să aflu citind interpreții și unica persoană feminină ce mânuia un corn da basseto, adică corn bass; instrumentele, toate corni, precum cei folosiți la vânătoare (chasse), clarinete, fagoți, oboaie, aveau un sunet cu adevărat în acord cu partitura mozartiană, suna admirabil, disipând liniște, pace (e muzica ce se folosește în meloterapii pentru tratarea depresiilor și altor tulburări nervoase), acel sunet inedit mozartian aducând senin în suflet…
Priveam fermecată cei doi corni bass din lemn, de o formă extrem de pitorească, aducând starea benefică spre sfârșit de zi cu multe oferte nu mai puțin atrăgătoare… căci acesta e Festivalul Enescu, prilej de bucurie, de benefică stare de beatitudine în armonii sonore.
Clementina Timuș
