20% din populațíe trăiește pe datorie
Potrivit analizei Fundației Joseph Rowntree (JRF), 2,3 milioane de familii cu venituri mici au raportat că au contractat împrumuturi sau au folosit credite pentru a plăti facturile esențiale în timpul crizei sanitare și apoi energetice și economice (Țara din Europa în care 20% din populație trăiește pe datorie. Vine un al doilea val de criză | adevarul.ro, postat pe 31 iulie 2023): aproape șase milioane de familii cu venituri mici au datorii negarantate, cum ar fi carduri de credit, descoperiri de cont și împrumuturi personale de la bănci, uniuni de credit și creditori de plată. În luna mai 2023, acesre familii datorau în total 14,2 miliarde de lire sterline. Dobânda pentru această datorie a fost de 3,9 miliarde de lire sterline, echivalentul a aproximativ 675 de lire sterline pe an per familie.
Raportat la întreaga populație din UK, de 67 milioane de oameni, cele 6 milioane de familii, adică cca 12 milioane locuitori înseamnă circa 20% din populația țării, persoane care au carduri de credit sau altfel de datorii.
Criza apei
Guvernul britanic a purtat discuţii de urgenţă cu privire la soarta celui mai mare furnizor de apă al ţării, Thames Water şi a spus că este pregătit pentru orice rezultat, inclusiv pentru preluarea temporară a acestuia de către stat, deoarece compania cedează din cauza datoriilor uriaşe (Situație delicată în Marea Britanie: milioane de oameni vor rămâne fără apă. Intervenție în forță a Guvernului (stiripesurse.ro), postat pe 29 iunie 2023): Thames Water, care furnizează apă pentru aproximativ 27% din populaţia Marii Britanii, a declarat că are lichidităţi puternice şi ”continuă să lucreze în mod constructiv” cu acţionarii săi pentru a ajuta la atragerea celui 1 miliard de lire sterline (1,3 miliarde de dolari) de care are nevoie pentru a-şi desfăşura activităţile.
Guvernul a purtat discuţii cu autoritatea de reglementare Ofwat despre situaţie, a spus un oficial guvernamental, în timp ce ministrul Apei, Rebecca Pow, a spus că va acţiona pentru a se asigura că apa continuă să curgă, indiferent de situaţia financiară a companiei. Companiile de apă din Anglia şi Ţara Galilor au devenit o mare bătaie de cap politică pentru guvernul conservator al prim-ministrului Rishi Sunak, pe fondul protestelor publice legate de vărsarea apelor uzate în râuri şi mare şi a majorării facturilor, care au ridicat semne de întrebare cu privire la privatizarea sectorului de către conservatori, în 1989.
Pe baza planurilor de urgenţă în curs de elaborare, Thames Water ar putea fi plasată într-un „regim de administrare specială”, efectiv în proprietatea statului, în cazul în care se va prăbuşi sub presiunea datoriilor de 14 miliarde de lire sterline. Thames Water, care numără ca acţionari Ontario Municipal Employees Retirement System, Universities Superannuation Scheme din Marea Britanie şi China Investment Corp, a declarat că lucrează pentru a asigura fondurile suplimentare necesare pentru a-şi susţine redresarea.
Într-un semn al presiunii la care se află compania Thames Water, directorul general Sarah Bentley a demisionat pe 27 iunie 2023, după doi ani în care a încercat să revigoreze Thames Water. Ea a fost înlocuită de doi directori generali, directorul financiar Alastair Cochran şi fostul şef al Ofwat, Cathryn Ross, care este la Thames Water din 2021. Presiunea din ce în ce mai mare la nivelul companiei a afectat datoriile sale, datele Refinitiv arătând că o obligaţiune Thames Water scadentă în 2026 se tranzacţionează acum pe un teritoriu aflat în dificultate. Aproximativ 1 miliard de lire sterline din datoria sa urmează să fie rambursată până la sfârşitul anului 2024, pe lângă alte împrumuturi.
Titlurile zilnice din presa britanică despre râurile şi plajele poluate de ape uzate emise de companiile de apă par să transforme apa într-o problemă majoră la următoarele alegeri generale din 2024. În 2022, numai companiile de apă din Anglia au eliberat ape uzate brute în râuri şi în mare de 301.091 de ori, în medie de 825 de ori pe zi, potrivit datelor Agenţiei de Mediu a Marii Britanii. Thames Water a declarat în raportul său anual din octombrie 2022 că nu a plătit dividende acţionarilor săi în ultimii cinci ani.
Opinia lui Nigel Farage
Politicianul care a susținut puternic Brexit-ul a afirmat că închiderea recentă a contului său bancar – pe care îl deține din anii 1980 – l-a forțat să se întrebe dacă ar trebui să rămână în Marea Britanie (https://www.stiripesurse.ro/nigel-farage-un-mare-sustinator-al-brexit-ului-s-a-saturat-de-marea-britanie-m-am-intrebat-daca-merita-sa-raman-in-aceasta-tara_2975958.html, postat pe 1 iulie 2023): „M-am gândit, pe parcursul zilei, la opțiunile mele, am petrecut Timp vorbind cu avocați, am luat în considerare acțiuni legale. M-am întrebat dacă, sincer, chiar merită să rămân în această țară”, a declarat el.
Nigel Farage a sugerat că motivul închiderii conturilor sale ar putea fi „pur politic” sau „prejudecăți” din partea „establishmentului britanic”. El a afirmat că acțiunea „ridicolă” a băncii se datorează campaniei sale pentru Brexit, fără ca banca să prezinte vreo dovadă pentru această afirmație: „Nu mi se întâmplă doar mie”, a spus el. „Cunosc oameni care au fost candidați ai partidului pentru Indenedența Marii Britanii (UKIP), partid conservator din Marea Britanie, care a promovat retragerea țării din UE, europarlamentari UKIP și alții în poziții proeminente în cadrul partidului Brexit, cărora li s-au închis și conturile bancare, dar nici unul dintre ei nu a avut cu adevărat vocea necesară pentru a se exprima”.
Opiniile față de Brexit în puternica industrie financiară din Marea Britanie sunt diverse. Cu toate acestea, majoritatea marilor bănci și jucători financiari s-au opus ieșirii din Uniunea Europeană, considerând că aceasta ar provoca perturbări dăunătoare, provocări de reglementare și ar restricționa accesul la piața europeană.
Nigel Farage a descris faptul de a nu avea un cont bancar ca fiind asemănător cu o „non-persoană”. Fostul lider al UKIP a declarat că, în general, a fost „destul de dur” în ceea ce privește lupta prin aceste lucruri. „Dar, măcar o dată, sunt cu adevărat destul de gânditor… dacă chiar merită să trăim în această țară în acest moment. Ceea ce voi face este să îmi iau o perioadă de timp liber… pentru a mă gândi care vor fi următorii pași”, a adăugat el.
Scumpirea alimentelor
O treime din creşterea preţurilor la alimente din Marea Britanie a fost determinată de Brexit, începând din 2019, conform unui studiu realizat de cercetătorii de la London School of Economics (LSE) (O treime, ponderea Brexitului în scumpirea alimentelor (cursdeguvernare.ro), postat pe 29 mai 2023: între decembrie 2019 şi martie 2023, preţurile alimentelor din Regatul Unit au crescut cu aproape 25%. Studiul Centrului de Performanţă Economică (CEP) din carul LSE a comparat modificările preţurilor la produsele alimentare importate din Uniunea Europeană cu preţurile alimentelor din alte regiuni. Înainte de Brexit, aceste produse au avut tendinţe de preţ similare, dar, după Brexit, a existat o creştere relativă pentru produsele mai expuse importurilor din UE, tendinţă ce a continuat până în 2023.
Luând în considerare impactul asupra preţurilor alimentelor începând din decembrie 2019, înainte ca Marea Britanie să părăsească oficial UE, cercetătorii au estimat costul Brexit-ului pentru gospodăriile britanice la 6,95 miliarde de lire sterline (8,77 miliarde de dolari), dică 250 de lire sterline pe gospodărie. „Analiza noastră sugerează că, în absenţa Brexit-ului, această cifră ar fi fost doar de 8%, de trei ori mai mică, dacă ne raprtăm la creșterea de 25%”, a spus CEP. Produsele cu bariere netariface mari, cum au fost carnea şi brânza importate din UE, au înregistrat creşteri de preţ cu aproximativ 10% față de produsele similare, care nu au fost expuse Brexit începând din ianuarie 2021, când a intrat în vigoare Acordul de comerţ şi cooperare (TCA) al Marii Britanii cu UE.
În general, inflaţia preţurilor de consum din Marea Britanie a atins în octombrie 2022 maximul din ultimii 40 de ani, de 11,1%. Inflația a încetinit însă la 8,7% în aprilie 2023…
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Foto: Wikipedia