Satul Lupac, județul Caraș-Severin este atestat documentar la 1598 [1]. De-a lungul timpului localitatea este menționată în documentele vremii, ca denumire în mai multe variante, ultima fiind bineînțeles cea de azi. Informațiile despre această așezare, incluse în documente, sunt completate, însă, de elemente aflate în sigiliile comunității locului. Unul dintre ele prin conținutul emblemei este sigiliu de tip religios. El a fost menționat și reprodus în două lucrări ale cercetătoarei Maria Vertan, prima apărută în anul 2006 [2], iar a doua în 2014 [3], cuprinzând rezultatele cercetării acesteia în domeniul sfragisticii rurale din Banatul istoric. Acest sigiliu nu a fost încă, descris amănunțit [4]. El este rotund (35 mm) și a fost imprimat în tuș pe un act din 1799 [5]. Prezentăm mai jos, acest interesant sigiliu rural.
Sigiliul de tip religios al comunității Lupac
Câmpul sigilar reprezintă o icoană [6] cu imaginea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei [7] și Îngerul (simbolul său). Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este înfățișat bust, redat din față, aureolat, ținând Evanghelia deschisă. În dreapta sfântului este reprezentat un personaj, stând în picioare, redat din față, înaripat și cu nimb în jurul capului – Îngerul. Sub personaje două inițiale scrise cu majuscule: ST. M=S[ANC]TUS] M[ATHAEUS] (SFÂNTUL MATEI). Cadrul ramei icoanei este patrat și ornamentat pe margini cu perle. Deasupra icoanei un ornament. Icoana este flancată de câte o ghirlandă din frunze de laur, fiecare atârnată în partea de sus într-un cui, iar în cea de jos ieșind de sub rama icoanei, elemente terminate la capete în formă de floare de crin. Legenda în limba latină: SIGILL[UM] COMMUNITATIS LUPPAK K[RASSOVIENSIS] C[OMITATUS] (SIGILIUL COMUNITĂȚII LUPAC, COMITATUL CARAȘ). Legenda sigiliului cuprinde apelativul sigilar (SIGILLUM=SIGILIU), termenul generic care menționează felul localității (COMMUNITATIS=COMUNITATE=SAT) și denumirea acesteia (LUPAK=LUPAC). Din cauza insuficienței spațiului cuvintele care desemnează Comitatul Caraș au fost prescurtate: K. C. Începutul și sfârșitul legendei sunt marcate de trei frunzulițe care se unesc sub formă de asterisc. La marginea câmpului sigilar două cercuri, unul liniar interior și altul perlat exterior.
Studiind reprezentarea inclusă în emblema sigiliului observăm că, această comunitate rurală când și-a ales simbolul a pornit de la elemente specifice care o caracteriza la acea dată. Prin simbolul ales în câmpul sigilar, icoana Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, constatăm un mod original de rezolvare a problemei. El este patronul bisericii cu acest hram din localitate [8]. Legătura strânsă a acestei comunități cu biserica din sat având hramul ,,Sf. Apostol Matei” a făcut ca locuitorii să adopte în emblema sigiliului acestei așezări rurale, ca simbol imaginea acestui sfânt, patron al bisericii din localitate. Este dovada unui sentiment religios puternic în viața comunității, după cum ne sugerează emblema sigiliului. Acest sigiliu rural nu este datat. Apreciem că el ar data din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și a fost utilizat într-o anumită perioadă de administrația locală [9]. Cercetarea documentelor păstrate pe care s-a conservat acest sigiliu, ar putea facilita datarea lui aproximativă sau stabilirea perioadei de folosire. Privind câmpul acestui sigiliu putem deduce ușor, că tiparul lui a fost confecționat pentru sigilarea cu ceară, dar el a fost întrebuințat și la imprimarea în fum sau tuș, ca în cazul de față.
Note bibliografice:
[1] Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilania, vol. I, A-N, București, Ed. Academiei R. S. R., 1967, p. 369.
[2] Maria Vertan, Sigilii de sate, comune și târguri din Banatul istoric (secolele XVIII-XIX), Catalog, Timișoara,Ed. Brumar, 2006, fig. 370.
[3] Idem, Sigiliile târgurilor și localităților rurale din Banatul istoric [1760-1919], Timișoara, David Press Print, 2014, p. 74, poz. 971, fig. 971, p. 287.
[4] În Prefață și în Introducere la lucrările sale Maria Vertan scrie: Nu am urmărit prezentarea laturii heraldice a sigiliilor, căci descrierea amănunțită a unui număr atât de mare de sigilii ar fi extins mult lucrarea, fără vreun beneficiu major pentru cititor. Am avut în vedere însă evoluția sigiliilor în context istoric și punerea lor în evidență ca izvoare istorice. De aceea am urmărit nu doar ilustrarea tipului de sigiliu ca atare, ci și perioada de folosire a fiecărui tip de sigiliu, atât cât ne-a permis documentele cercetate, vezi idem, Sigilii de sate, comune și târguri…, și idem, Sigilile târgurilor și localităților…, p. 7.
[5] Sigiliul a fost identificat pe acte dintre anii 1799-1853, 1861-1869, Serviciul Județean Timiș al Arhivelor Naționale, fond Prefectura Județului Severin Tribunalul Comitatens, dosar 7695/1864, f. 5, apud Maria Vertan, Sigilile târgurilor și localităților…, p. 140, poz. 971 și pe acte dintre anii 1818-1844 și 1865, apud, idem, Sigilii de sate, comune ș târguri…, p. 86.
[6] Idem, Sigilii de sate, comune și târguri…, p. 29.
[7] Biserica ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol și Evanghelist Matei pe data de 16 noiembrie, în timp ce calendarul greco-catolic îl pomenește pe 21 septembrie, vezi ,,Lista alfabetică de sfinți, sărbători ortodoxe și diferite denumiri cronologice”, în Documente privind Istoria României, Introducere, vol. I, Ed. Academiei R. P. R., 1956, Anexa VI, p. 525 și ,,Lista alfabetică a sărbătorilor catolice și a altor termeni cronologici folosiți în documentele medievale privitoare la Transilvania”, în Idem, p. 540.
[8] Pentru detalii,vezi Franz Antonius von Klimstein, Imago Expressa Sigillorum, Timișoara, Ed. ,,Pardon”, 2007, p. 152. Pe un sigiliu din 1805 al bisericii ,,Sfântul Apostol Matei” din Lupac este înfățișat acest sfânt și un înger.
[9] Datarea lui se poate face, doar pe baza actelor pe care le autentifică.
Augustin Mureșan, Arad
Foto: Dan Pura
1