Tag: curtea de la arges

Am mai vorbit despre „sechestrarea în prezent”, despre sacrificarea viitorului în numele prezentului, despre războiul împotriva memoriei, deci, a trecutului. Îmi dau însă seama că toate acestea, pe lângă motivele aflate mai la vedere, legate de un profit identificabil, de interese de multe feluri care cumpără „formatori de opinie” pentru a îndemna la trăirea de-acum-până-acum (vezi, simptomatică, publicitatea pentru „credite cu buletinul”), la „demitizarea”, dacă nu chiar rescrierea brutală a istoriei, pe lângă motivele obiective în felul lor, legate de tehnologia (digitalizată) care impune grabă şi superficialitate, dependenţă de endorfine…

Respectul faţă de text / Acad. Gheorghe Păun

19 aprilie 2021

Am auzit pentru prima dată sintagma aceasta, pe vremea când eram student, de la profesorul Solomon Marcus (scriu pe la jumătatea lunii martie, folosesc prilejul pentru a reaminti că a plecat în Lumea de Lumină exact acum cinci ani, a trecut deja un lustru de atunci!). I-am adăugat, ulterior, „explicaţii” şi sensuri. Este vorba, în acelaşi timp, despre respectul faţă de cititor, căci pentru el scriem, dar şi despre respectul faţă de noi înşine: textul scris rămâne, cu autorul semnat, tot ce nu e în regulă în text va fi…

Moda post, post-mode / Acad. Gheorghe Păun

20 iulie 2020

Un joc de cuvinte, îl „descifrez” imediat. Nu e vorba despre postul Paştelui sau de alt post de natură gastronomică, nu e vorba despre un post-funcţie într-o schemă de personal, nu e vorba despre vreun substantiv, ci de prefixul post, cu sensul după, acelaşi în mai multe limbi (ceea ce, probabil, i-a facilitat succesul). Prefixul de care, de câteva decenii bune, se abuzează copios. Cel mai frecvent se aude termenul de postmodernism, o boală generalizată în cultură, extinsă şi în afara acesteia (s-au semnalat determinări reciproce cu istoria modernă însăşi,…

M-am sălbăticit…/ Acad. Gheorghe Păun

21 iunie 2020

După „evenimentele din ’89” am petrecut ceva mai mult de două decenii „pribegind pe la curţile matematice ale lumii” (autocitat), într-o singurătate mult productivă profesional, dar apăsător-derutantă: citisem, nu mai ştiu unde, că singurătatea înţelepţeşte, însă eu constatam, cu fiecare zi mai sigur de asta, că singurătatea sălbăticeşte… Nu ilustrez, asta e doar o mărturisire, nu un autodenunţ. Eram pe atunci (sunt şi acum, dar de pe alte poziţii, pentru că am fost reparat, prilej cu care mi-am reevaluat drastic priorităţile) şi bun prieten cu cardiologii şi, tot frecventându-i, am…

Ecumenismul Dacoromaniei / Acad. Gheorghe Păun

19 martie 2020

| Evenimente

Este posibil ca deja titlul dinainte să provoace multora oarece „urticarie” şi este sigur că pledoaria pe care o încerc în continuare va avea o asemenea urmare… În primul rând, îi va întărâta pe hlizitorii la adresa „excepţionalismului românesc”, dar, pe de o parte, contez pe faptul că-i va deruta toponimul mult-acoperitor, şi geografic, şi istoric, Dacoromania (apare deja aici un ecumenism sui-generis, încercând să-i concilieze pe dacofili şi latinofili, ambele părţi purtând eventual sufixe mult mai agresive, etichete neelegante venite dinspre „interlocutori”), pe de altă parte, sunt curios cum…

Omul nou – om resursă / Acad. Gheorghe Păun

22 februarie 2020

O altă formulare a „egalităţii” din titlu este omul nou = sclavul de tip nou. Sună un pic exagerat, dar despre asta e vorba, ba poate chiar mai mult. Am mai vorbit în altă parte, când priveam istoria „de sus”, despre nevoia umanităţii (a unei părţi din aceasta) de resurse, forţă de muncă şi pieţe de desfacere. Sclavul tradiţional era folosit mai ales ca forţă de muncă (eventual ca gladiator, soldat etc., dar tot cam aia este). Sclavul modern, rezultatul unui „sclavagism de catifea”, în mare măsură liber consimţit, este…

Şi peste toate, şcoala… /Acad. Gheorghe PĂUN

17 noiembrie 2019

Scriu „şcoală”, dar mă gândesc la complexul neseparabil educaţie-instruire-cultură, la învăţământ şi învăţare. Am citit/auzit de multe ori că „secretul” progresului unei ţări constă în triada educaţie-sănătate-infrastructură. Se adaugă uneori necesitatea unei legislaţii corecte în sine şi corect aplicată. Aş simplifica: un popor educat va fi preocupat şi de sănătate şi de alte cele. Iar în infrastructură aş include nu numai drumuri, poduri, căi ferate, ci şi suportul pentru internet şi telefonie, ba chiar şi infrastructura organizatorică, legislaţia în general, organizarea administraţiei, a instituţiilor statului în particular. Iar peste toate,…

Joi, 27 iunie, un „festival” internaţional al artelor, la Centrul de Cultură şi Arte „George Topîrceanu”

21 iunie 2019

| Evenimente

Este organizat sub egida revistei „Curtea de la Argeş”, începe la ora 16.00, în Sala „Orfeu” a CCA şi are protagonişti din mai multe ţări. În ambianţa expoziţiei de pictură a Barbarei Walder (Liechtenstein – să ne amintim: adusă la Curtea de Argeş de criticul italian de artă Giampaolo Trotta, statornic prieten al oraşului nostru), vor recita poeme proprii Germain Droogerbroodt (Belgia) şi Anna Keiko (China), în engleză şi flamandă uneori, traduse însă în româneşte de Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Spania), în acordurile de pian cu care ne va bucura dna…

Eminescu, 130/ Acad. Gheorghe Păun

23 mai 2019

| Un comentariu

| Informații din breaslă

Dintotdeauna, iar asta înseamnă dinainte de şcoala primară, deci de pe timpul când deschideam primele cărţi, le-am asociat lui Eminescu şi lui Creangă o aură de legendă, de scriitori întemeietori, plasaţi în vremuri neprecizate, „la începuturi” – inclusiv ale limbii române aşa cum o vorbim astăzi. Apoi, mi-am dat seama că „distanţa din priviri” până la cei doi este derizorie: Arghezi scria că l-a văzut pe stradă pe Eminescu, eu am cunoscut persoane care l-au cunoscut pe Arghezi… Două „verigi intermediare” între noi, mai-bătrânii de azi, şi Eminescu! Acesta este…

Istoria privită de sus / Acad. Georghe Păun

23 martie 2019

| Evenimente

Chiar foarte de sus… La nivel de milenii – pentru vremurile mai vechi, de secole – pentru cele mai apropiate, distingând (mă rog, încercând asta) tendinţele, „orânduirile”, etapele mari, nu evenimente, oricât ar fi fost ele de spectaculoase şi de influente. Plecând de la „desprinderea din maimuţă” (nu e neapărat o plasare explicit evoluţionistă, dar un asemenea punct de vedere are unele avantaje, de pildă, în „prezicerea viitorului”, prin extrapolarea tendinţelor) până în vremea de azi şi alunecând puţin şi spre ziua de mâine – mă rog, secolele de mâine……

La numărul 100 / Acad.Gheorghe Păun

22 februarie 2019

Pentru o vreme, am ezitat dacă să semnalez atingerea numărului din titlu, un „centenar” (ştiu, DEX-ul spune altceva…) de uz intern, o impietate fiind a sugera măcar o comparaţie cu Centenarul Cel Mare, cu centenarele pe care avem a le celebra anul acesta şi cei imediat următori. Pe de altă parte, (1) am crezut dintotdeauna şi am şi spus-o/scris-o uneori că „orice prilej de sărbătoare trebuie folosit” (asta şi ca reacţie la prea multele prilejuri, unele reale, altele induse, de jelanie). În plus, (2) o sută de numere, lună de…

După Centenarul Marii Uniri / Acad. Gheorghe Păun

16 ianuarie 2019

E prematur să tragem linie, dar deja se pot desprinde destule concluzii… Cum-necum, toată românimea a trăit evenimentul – fiecare în felul lui, cu mai multă sau mai puţină implicare şi pricepere. Steaguri, cocarde, insigne, portrete ale marilor bărbaţi de stat de acum un secol, fojgăiala micilor politicieni de azi, cauţi cu lumânarea printre ei o urmă de bărbat de stat, monumente refăcute şi monumente uitate, monumente noi – de la cel de la Bascov, lângă Piteşti, la cel de la Alba Iulia (normal să trăncănească împotrivă cei cărora le…