Aproximativ 2,2 miliarde de oameni din cele 8,8 miliarde de oameni de pe Terra în martie 2024, încă nu au acces la apă potabilă sigură, ceea ce reprezintă o amenințare pentru pacea mondială, a avertizat UNESCO într-un raport publicat pe 22 martie 2024, pentru a marca Ziua Internațională a Apei (https://news.un.org/fr/story/2024/03/1144286): „Pe măsură ce stresul hidric crește, cresc și riscurile conflictelor locale sau regionale. Mesajul UNESCO este clar: dacă dorim să păstrăm pacea, trebuie nu numai să păstrăm mai bine resursele de apă, ci și să consolidăm cât mai repede cooperarea regională și globală în acest domeniu”, a declarat Audrey Azoulay, director general al UNESCO. „Apa, atunci când este gestionată în mod durabil și echitabil, poate fi o sursă de pace și prosperitate. Este, de asemenea, sângele vital al agriculturii, principalul motor socio-economic pentru miliarde de oameni”, a spus cu acest prilej Alvaro Lario, președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD) și președintele UN-Water.
Cei 2,2 miliarde de oameni, care încă nu au acces la servicii de apă potabilă gestionate în condiții de siguranță pot fi 3,5 miliarde de oameni dacă ne referim la accesul la serviciile de salubritate.
Fetele și femeile sunt primele victime ale lipsei de apă
Obiectivul Națiunilor Unite de a asigura accesul tuturor la apă până în 2030 este departe de a fi atins. Există chiar temeri că inegalitățile vor continua să crească în acest domeniu. Într-adevăr, între 2002 și 2021, secetele au afectat peste 1,4 miliarde de oameni.
Schimbările climatice amenință să crească și mai mult frecvența și severitatea acestor fenomene, cu riscuri crescute pentru pacea socială. Fetele și femeile sunt primele victime ale lipsei de apă. Prima consecință este creșterea insecurității alimentare și a riscurilor pentru sănătate.
Deficitul de apă afectează, de asemenea, dezvoltarea socială a fetelor și femeilor care se află în prima linie de colectare a apei – ele dedică până la câteva ore pe zi acestei sarcini – acest lucru poate contribui în special la o rată mai mare a abandonului școlar în rândul fetelor decât în rândul băieților.
Lipsa de apă este, de asemenea, un factor major în migrație și alimentează noi tensiuni sociale. În Somalia, de exemplu, în 2023, violența de gen împotriva persoanelor strămutate a crescut cu 200%.
Lipsa de apă poate crește și riscul de conflict. În regiunea africană Sahel, degradarea zonelor umede a exacerbat tensiunile legate de accesul la apă și terenurile arabile, declanșând tulburări locale.
Cooperarea transfrontalieră, o pârghie puternică pentru menținerea păcii
În timp ce 40% din populația lumii trăiește în bazine transfrontaliere de râuri și lacuri, doar o țară din cinci a încheiat acorduri care acoperă toate apele sale transfrontaliere în vederea gestionării acestei resurse într-o manieră comună. În regiunea arabă, șapte țări au fost în conflict în 2021, cu implicații largi pentru aprovizionarea cu apă, infrastructură și potențiala cooperare în probleme legate de apă.
În Africa, unde două treimi din resursele de apă dulce sunt transfrontaliere, 19 state din 22 analizate suferă de o penurie de apă, chiar dacă din cele 106 acvifere transfrontaliere cartografiate în Africa, doar 7 dintre ele fac până în prezent obiectul unei cooperări oficializate între țări… În acest context, cooperarea transfrontalieră pentru gestionarea apei pare a fi o pârghie puternică pentru menținerea păcii, sugerează raportul.
Acordul-cadru pentru Bazinul Sava, semnat în 2002 de Bosnia-Herțegovina, Croația, Serbia și Slovenia, a fost primul acord multilateral orientat spre dezvoltare din Europa de Sud-Est. A pus cu succes bazele managementului durabil al resurselor de apă. La două decenii de la semnare, acesta pare a fi un element cheie al stabilității regionale și este o sursă de bune practici care pot inspira și alte regiuni ale lumii.
Statele lumii sunt capabile să se angajeze în politici pentru acces la apă
În timp ce Lacul Ciad din zona central-africană s-a micșorat cu 90% în 60 de ani, generând numeroase provocări economice și de securitate în regiune, Camerun, Ciad, Republica Centrafricană, Libia, Niger și Nigeria au reușit în ultimii ani să dea un nou impuls Lacului Ciad constituin Comisia de Bazin a lacului Ciad (LCBC).
În prezent, mandatul LCBC a fost lărgit atât pentru a asigura utilizarea eficientă a apei, pentru a coordona dezvoltarea locală, cât și pentru a preveni tensiunile care ar putea apărea între țări și comunitățile locale. LCBC este astăzi instituția cea mai capabilă să răspundă nevoilor specifice ale bazinului, inclusiv problemelor de dezvoltare socio-economică și securitate ale acestuia.
Aceste două exemple subliniază faptul că statele sunt capabile să se angajeze în politici de acces la apă și de gestionare partajată a acestei resurse, care sunt atât echitabile, cât și durabile, datorită cooperării internaționale și sprijinului sistemului ONU.
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Edith Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Foto: pixabay.com