Ceasul fără ace
Am ascultat bătăile ceasului toată noaptea: tic-tac, tic-tac. Un zgomot enervant, mai ales atunci când ești obosit. Dimineaţă însă, în timp ce îmi beam cafeaua, mi-am amintit din nou de el. Nenorocitul! Nu m-a lăsat să închid măcar un ochi. M-am ridicat imediat de pe scaun şi m-am îndreptat spre holul apartamentului, cu gândul să mă răzbun şi să-l arunc la gunoi chiar în clipa aceea. Nu aveam nevoie de el. Dar când l-am luat de pe perete, am rămas înmărmurită. Ceasul meu nu avea ace. Stătea în mâinile mele…