Români de pretutindeni

Mă întorc cu trenul de la Paşcani, unde am participat la Zilele Sadoveanu. Lipsind aproape o săptămână din „patria mea mică”, mi s-a tăcut dor de peisajele basarabene. La Ungheni, grănicerul moldovean, mai înainte de a da „bună dimineaţa”, îl ispiteşte pe vecinul meu de compartiment, un român din Vaslui: – Cum vi-i familia? – Sănătoasă, mulţam! răspunde bucuros vasluianul, copleşit de atâta amabilitate. – Nu, bă, eu întreb care-i familia dumitale. – Păi, nu-i aici…, zice acesta uitându-se pierdut în jurul său. Eu, văzând confuzia care pare a degrada

Jurnalele pe care obișnuiam să le primesc acasă datorită abonamentelor nu mai există și e păcat, că datorită tăieturilor din ziare puteam toarce ghemotoace de idei care puse la olaltă umpleau paginile articolelor mele din Observatorul. Dar cum ziarele tipărite au devenit o raritate (scumpă pentru unii), noutățile care apar instantaneu pe internet nu se mai pot decupa, și nu-i nimeni care să-mi amintească ce subiecte erau mai interesante și trebuie comentate. Memorie mai am, nu zic nu, dar fără un fapt scris negru pe alb cine-și mai amintește precis

Zilele trecute, cineva mi s-a destăinuit că intenţionează să scrie un articol, fiind supărat că moldovenii noştri se roagă mai mult sfinţilor ruşi: Serafim din Sarov, Ioan din Kronstadt, sfânta Matrona, Xenia, şi nu celor de origine română: Sfântul Nicolae, Efrim Sirul, Nectarie şi Ioan Gură de Aur. La afirmaţia mea că toţi cei menţionaţi mai sus sunt, de fapt, de naţionalitate – greci, omul m-a contrazis. „N-are cum, pentru că, ori de câte ori mă rog, simt ajutorul lor!” „E şi firesc acest lucru, fiindcă, odată ajunşi acolo-n cer,

Am îndrăznit să afirm în titlu acest adevăr datorită unei familii de români din capitala Canadei, care, prin Editura GLOBART UNIVERSUM și a numeroase organizări culturale multiple pe care le inițiază și coordonează, contribuie din plin în promovarea culturii noastre pe meridianele lumii. Activitățile familiei de scriitori Johnny Ciatloș Deak și Mihaela D, de care aminteam mai înainte, depășește de mult orce inițiativă în domeniul cultural organizată de Institutele Culturale Românești finanțate din bani publici. Meritul acestor scriitori, autori ale  numeroaselor cărți de proză, poezie, eseuri, aforisme etc., este că

A apărut recent, la Editura Napoca Star, din Cluj-Napoca,  și sub egida Academiei Elitelor, Modelelor și Valorilor, un nou volum de interviuri, din perioada 2011-2023, cu părintele-profesor dr. Theodor Damian („Frumusețile iscodirii”, 2023), parohul Bisericii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, din Astoria, New York, profesor emerit la Metropolitan College, director/fondator al Institutului Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, din metrolola americană, și conducător/fondator al Cenaclului „Mihai Eminescu” și al revistelor de cultură „Lumină lină/ Gracious light” și „Symposium”, din New York. Cartea urmează altă ediție, („Trăirea în Cuvânt”, 2011), apărută

1989 a fost anul Demnităţii noastre. Zilele de 22 ianuarie, 12 februarie, 27 februarie, 8 martie, 12 martie, 28 iunie, 27 august, 31 august, 3 septembrie, 17 septembrie, 7 octombrie, 22 octombrie, 7 noiembrie, 10 noiembrie, 2 decembrie, 25 decembrie şi altele vor rămâne pentru totdeauna în analele Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia. La manifestațiile legate de aceste date participaseră zeci şi sute de mii de oameni, Basarabia dovedind atunci lumii întregi că ea – cea dusă în Siberii, pusă la zid – nu murise. Ba mai mult –

Dragul meu Ionuț! Atunci când am împlinit 16 ani, bunicul tău mi-a dedicat o poezie: „Nu te grăbi, copilo, să iubești:  E ca și cum te-ai grăbi să îmbătrânești Sau ai dori să scapi de frumusețe – acest dar – dragostea adevărată – O întâlnești o dată-n viață sau și mai rar.” Această poezie a fost acum câțiva ani cioplită-n piatră în Piața Centrală a orașului Cervara di Roma, în traducere italiană, fiind considerată una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste. Din care toți îndrăgostiții din întreaga lume ar

apel către companiile din România care se confruntă cu criza forței de muncă: completați chestionarul
În data de 16 octombrie Asociația Românilor din Italia în colaborare cu Camera de Comerț și Industrie a României, InfoCons – Organizație pentru Protecția Consumatorilor și Federația Patronatelor Societăților din Construcții au lansat Chestionarul pentru Evaluarea Nevoilor de Angajare în Companiile din România. Chestionarul a fost conceput pentru a identifica cerințele și așteptările angajatorilor în contextul pieței muncii actuale. Scopul acestui instrument este de a facilita dezvoltarea unei platforme de joburi adaptate la realitățile și

George Stănculescu s-a născut în februarie 1889, la Negoi, județul Dolj și, în 1930, când a fost decorat, își avea domiciliul în: 1347 West 59th Street, Cleveland, Ohio. Potrivit adresei nr. 1273/P-52 din 1 aprilie 1930 către G. G. Mironescu, ministrul Afacerilor Străine (aflată la Arhivele Naționale Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 310/1930), F. C. Nano, însărcinatul cu afaceri al Legațiunii Regale a României din Washington, D. C., l-a propus pentru decorare pe George Stănculescu, directorul ziarului „America” din Cleveland, Ohio, „ziarist român, care prin activitatea

Toate schimbările din lume au fost făcute de intelectuali. Adică de oamenii cu carte. Cei fără de carte au ştiut cel mult cum să instituie o dictatură. De aici, bănuim, vine şi ura vechii nomenclaturi, rămasă aproape toată la putere în Republica Moldova, pentru această pătură socială, contrapusă până nu demult claselor „producătoare de bunuri materiale: muncitorii şi ţăranii”, ca şi cum valorile spirituale nu ar constitui şi ele un bun al poporului. Acum câţiva ani, un preşedinte de colhoz mi se destăinuia cu mândrie: „Eu nu sunt intelectual, eu

Nevoia de comunicare şi de prieteni este esențială vieţii. Omul are nevoie de prieteni în momente frumoase, dar şi în momente mai puţin plăcute. Se spune că ne naştem din plăcere, interes, plictiseală, din greşeală, din violentă…; deschidem ochii mari, ne rostogolim de-a buşilea în vâltoarea vieţii, ne ridicăm şi luăm în primire viaţa. Mai târziu, apar „sentimentele” – cele care dau culoare şi farmec vieţii : sentimentul de a iubi şi a fi iubit, sentimentul de ură şi dispreţ, sentimentul de plăcere şi cel de plictiseală, sentimentul de trădare

Un vechi autor de-al nostru, supărat că nu i s-a publicat cândva un articol i-a mărturisit unui membru al redacţiei că el se roagă în fiecare zi ca „Literatura şi arta” să dispară şi să nu mai aibă niciun cititor. Şi-şi doreşte acest lucru mai mult decât propria sănătate. Având convingerea că Cel de Sus îi va împlini cu siguranţă rugămintea, fiindcă el e un om credincios. Dar, gândindu-mă la acest enoriaş „îngrijorat” de soarta revistei noastre, mi-am amintit de o întâmplare cu un brutar. Acesta a cumpărat într-o zi