În urmă cu 105 ani, pe 24 august 1918, cpt. aviator Vasile Craiu, cel mai tânăr comandant de escadrilă din istoria aviației românești și primul „As al aviației românești de vânătoare”, zbura pentru ultima dată, înălțându-și aripile spre cer.
La 23 de ani, Vasile Craiu devenise cel mai tânăr comandant de escadrilă din istoria aviației românești. A fost considerat cel mai bun pilot militar român din Primul Război Mondial și o adevărată legendă a aviației românești. În anii războiului a fost apreciat de generalul Eremia Grigorescu ca fiind cel mai bun pilot de vânătoare al aviației române. Vasile Craiu a decolat, pentru ultima oară, în ziua de 24 august 1918, de pe aerodromul din Bârlad. Avionul său nu a mai răspuns la comenzi și, astfel, s-a stins din viață, la mai puțin de 24 de ani, primul „As” al aviației românești de vânătoare.
Vasile Craiu s-a născut pe 31 decembrie 1894, la Novaci, județul Gorj, din părinți care fugiseră din Ardeal din cauza regimului maghiar de ocupație. Tatăl său ridicase tricolorul românesc pe Primăria din Arad, fiind aspru pedepsit de autorități din această cauză.
La vârsta de 15 ani, acesta a rămas orfan de tată și a fost nevoit să se mute în București cu mama și frații săi. A studiat la Liceul „Cantemir Vodă”. Cu toate că a avut o viață dificilă, Vasile Craiu nu a renunțat la visul său de a zbura. A urmat, la început, Școala Pregătitoare de Ofițeri de Infanterie, pentru că nu avea posibilități financiare să se înscrie la aviație. Rezultatele excelente l-au făcu să ajungă plutonier chiar din primul an de studii. Ulterior, în anul 1913, a reușit să fie șef de promoție. A luat parte la campania din Bulgaria și a primit medalia „Avântul Țării”. Mai târziu, a ajuns sublocotenent și i s-a permis înscrierea în aviație.
Vasile Craiu a dovedit o măiestrie ieșită din comun în pilotarea avionului. În 1915 a devenit cel de-al 59-lea aviator român. Tânărul aviator Vasile Craiu a executat primele misiuni în zbor de noapte din istoria aviației române, iar victoriile l-au făcut să fie promovat la excepțional. Craiu obținuse, alături de camarazii din escadrila sa, un număr de victorii aeriene mai mare decât al tuturor celorlalte escadrile românești, executând peste 500 de misiuni.
La 1 septembrie 1917 a fost avansat, la Excepțional, la gradul de căpitan. Avea numai 23 de ani! Superiorii îi recunoșteau, astfel, meritele și era cunoscut în rândul tuturor aviatorilor, iar numele său era un simbol al curajului și iscusinței piloților militari. A fost apreciat și de generalul Eremia Grigorescu ca fiind cel mai bun pilot de vânătoare al aviației române din Primul Război Mondial. Pe lângă cea mai înaltă decorație românească, Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, Vasile Craiu a primit și medalia „Sfântul Vladimir” clasa a IV-a, cu spade și fundă din partea Rusiei, dar și „La Croix de Guerre avec palme” din partea Franței, alături de „Coroana României” cu spade, în gradul de ofiţer cu panglică de Virtute Militară și „Steaua României” cu spade, cu gradul de Cavaler;
Pe 24 august 1918, „șoimul de la Mărășești”, căpitanul aviator Vasile Craiu, fiu al Novaciului, zbura pentru ultima dată, înălțându-și aripile spre cer de pe aerodromul din Bârlad. Craiu a dorit să facă acrobații, dar o componentă a avionului său a cedat și avionul s-a prăbușit brusc, iar sufletul lui Vasile a plecat spre veșnicie, în Escadrila cerului. A fost înmormântat cu mari onoruri militare la Bârlad, de unde gorjenii i-au ridicat osemintele în anul 1927, pentru a-l reînhuma la Târgu Jiu, în Cimitirul Eroilor. Din păcate, astăzi, mormântul său nu mai este cunoscut.
În vara anului 2021, pe 24 august, la Novaci, în memoria Eroului cpt. av. Vasile Craiu, la inițiativa Asociației cultural-istorice Pleniceanu, Asociației culturale Tătărescu și Asociației de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I”, a fost omagiat în fața Casei de cultură, iar cu acest prilej a fost dezvelită pala unei elice de avion, ca un modest omagiu adus primului „As al aviației românești de vânătoare”.
col. (rtr.) Gheorghe BUȘE/UZPR Gorj-Mehedinți
