Un volum-eveniment. „Enciclopedia identității românești. Personalități”, de dr. Ecaterina Țarălungă

„Acest dicţionar de personalităţi este parte a unei Enciclopedii a identităţii româneşti. El aşază apartenenţii unei familii împreună, astfel încât contribuţia lor la identitatea românească să devină vizibilă prin ceea ce înseamnă demers unitar al familiei – ca rezultantă a educaţiei transmise pe firul generaţiilor, dar şi ca punct de vedere despre însăşi ideea de apartenenţă a familiei (sau dinastiei) la un ansamblu de civilizaţie şi la standardele lumii civilizate în sens larg. De asemenea, sunt menţionaţi profesorii şi elevii unei personalităţi, atunci când este cazul, ceea ce permite încadrarea fiecăruia într-o linie a evoluţiei fenomenului românesc, dar şi atestarea interferenţelor, contactelor, influenţelor dintre cultura română şi alte culturi ale lumii, început de posibilă definire a entităţii europene şi a apartenenţei românilor la această entitate, la marele tot al civilizaţiei planetare, ca prilej de sincronizare şi de avans al identităţii româneşti, de joc propriu şi percutant în formula întregului civilizaţiilor omeneşti. Un alt demers implicit a fost acela de a situa geografic – în zo nele de provenienţă – apartenenţii la demersul cultural, ceea ce induce ideea influenţei fundalului cultural la formarea persona lităţilor, a puterii unui mediu formativ de a-și pune amprenta şi de a trimite în prim-planul civilizaţiei româneşti oameni pe care nu tradiţia familiei – sau nu doar ea – i-a făcut să-şi dea măsura în chip plenar, ci comunicarea cu acest fundal cultural, format din toţi cei care, deşi nu erau prin ei înşişi personalităţi de prima mărime în registrul valorilor româneşti, aveau totuşi conştiinţa ordinelor de mărime şi voiau să le afirme prin aceia dintre ei, talentaţi într-un domeniu ori altul, care le aparţineau prin origine. Şcoala şi educaţia în ansamblul ei, sistemul instituţional şi permisivitatea – ori, dimpotrivă, interdicţia – au forjat, au întărit demersul fiecărui om dispus să-şi asume parcurgerea marelui drum numit experienţă culturală (materială ori spirituală) şi produs cultural. Provinciile istorice româneşti au concurat între ele în chip creator pentru a integra în spaţiul identitar cele mai înalte realizări, din punct de vedere uman, ale zonei. Astfel încât putem afirma, cu deplină certitudine, că integritatea fenomenului românesc este un produs al familiilor şi al spaţiilor locuite de români. Iradierea acestui ambient asupra minoritarilor şi-a spus cuvântul şi există cazuri celebre de personalităţi care nu aparţin prin naştere majorităţii româneşti, dar poartă prin lume identitatea culturală românească, puterea a ceea ce numeam fundalul ei cultural formativ. Aparţinem cu toţii acestui spaţiu identitar, ceea ce nu înseamnă nicidecum că un om, după puterea lui spirituală, nu-şi poate asimila o identitate multiplă şi nu se poate afirma în mai multe spaţii culturale, fără să-şi piardă cu nimic impulsul identitar iniţial, ci, dimpotrivă, să-l facă şi mai pregnant prin puterea comparaţiei cu alte spaţii identitare. Există şi cazul opţiunilor de afiliere la cultura română al unor personalităţi formate şi provenite din alte spaţii decât acela al culturii române ori al comunităţilor româneşti mai mici, dar compacte, aflate în afara graniţelor actuale ale spaţiului identitar românesc propriu-zis. Valorile pe care le-au produs şi care aparţin identităţii româneşti nu sunt mai puţin preţioase şi puterea lor de a se integra în fluxul major al spiritului produce chiar creşterea şi modificarea spaţiului identitar în ansamblul lui. Evident, dicționarul tratează mai atent personalitățile veacu lui XX și ale intervalelor de traversare ale lumii românești: de la capitalism la socialism și apoi de la socialism la capitalism, momente care măsoară puterea națiunii de a-și afirma identitatea și permanența. Fie că s-au aflat pe un braţ al balanţei, ori pe celălalt, personalităţile acestui spaţiu identitar au asigurat supra vieţuirea naţiei şi au dus mai departe numele de român. Urmaşii se raportează la ei pentru a merge mai departe, afirmând ori negând un corpus de valori. Dar, în oricare dintre aceste situaţii se vor afla, ei vor continua să fie, identitar vorbind, produse ale spaţiului spiritual românesc. Aceasta chiar evidențiind bătălii ce subliniază, o dată mai mult, standardele valorice pe care mizează fiecare pe parcursul acestui lung și complex proces istoric. Suntem o naţiune încă tânără la scara istoriei şi aceasta e şansa noastră de a ne cunoaşte în profunzime, cu bune şi cu rele. De a conştientiza cine şi ce suntem şi de a face corecţiile de parcurs necesare pentru a ne aşeza, la locul cuvenit, în marele peisaj al lumii contemporane”.  (din Nota autorului)