Semnalez numărul patru al „Ateneului”, și de data aceasta revista primește în paginile ei comentarii, articole, eseuri, cronici preocupate de a surprinde, alături de multe alte surprize, interferențele artelor. Ion Fercu și Marius Manta ne invită să nu uităm că aprilie 2024 e o „bornă” importantă pentru receptarea filozofului din Konigsberg („Kant, trei veacuri de la naștere”, respectiv „300K”). In memoriam Nicolae Manolescu, mai precis un interviu readus în actualitate de către universitarul Ioan Dănilă, interviu consemnat prima dată în octombrie 1999. La rândul său, Ștefan Radu se oprește în tonuri calde asupra „Redutei Manolescu”, rememorând oameni și fapte – de neratat! Revenim la cronica de carte, acolo unde Adrian Jicu se ocupă de Alexandru Popescu și al său roman „Adâncuri incolore”, pe care îl consideră cu „două paliere narative, unul realist social, urmărind o comunitate în destrămare, într-un sat din sudul Basarabiei, și un altul (pseudo)mitologic, legat de credințele și superstițiile unor oameni trăind într-un moment de crepuscul”. La artele dramatice, Carmen Mihalache scrie despre „Audiția”, premiera Teatrului Bacovia, cu o acțiune care „se desfășoară în cadrul scenografic expresiv imaginat de Aurel Asanache o părăginită sală de cinematograf, cu câteva elemente concrete, dar și cu unele care țin de simbol”. Grupajele de poezie sunt semnate de Brandy Barasch și Cristina Ștefan; dinspre ultima semnătură reținem: „Dulce noiembrie, / ești lung până-n ianuarie / nu tu zăpadă, nu tu un ger / de pe când se lipea mâna pe clanța ușii / și câinii urlau ca lupii la lună. / Toate s-au lâncezit. / Toate își scurg licorile și culorile / într-o topire lentă… / Și timpul! / Timpul dur inventat de oameni / ca să nu înțelegem moartea / Și tot nu știm că viitor nu există” (fragment extras din „Jocul de-a tine). Lumile anglo-saxone ale Elenei Ciobanu circumscriu câteva aspecte ale bârfelor teatrale elisabetane, în timp ce Petre Isachi radiografiază o parte a dramaturgiei lui Viorel Savin. Gheorghe Iorga – „Când Bourdieu citește «Educația sentimentală»”, apoi atelierul de lectură experimentală al lui Daniel Ștefan Pocovnicu („Dublu sens: etalon de citire”). Mi-a plăcut în mod deosebit Adrian Lesenciuc în „O poveste identitară a Timișoarei din anul exprimării identității sale culturale”, cu un focus asupra lui Adrian Petru Stepan. Regăsim un nou episod, cel cu numărul patru, al zigzagurilor „între breviar și jurnal” întreprinse de Constantin Călin. Violeta Savu scrie despre Lucian Vasiliu și al său nou volum de poeme – „Fragmonade”, stabilind un important palier ludic-grav. Cornel Simion Galben ne dăruiește un important portret de istorie literară: Gheorghe Iorga, un „adevărat reper și model de dascăl”. La „Meridiane” îl găsim pe Leo Butnaru care ne invită spre Florența, ghidați de Vasile Alecsandri. Mijlocul revistei propune un interviu cu Valeriu Șușnea („Tescaniul este un loc unde mă întorc cu multă dragoste”), inițiat de Marius Manta. Nu pot încheia această succintă prezentare fără a vă invita să lecturați și „România fără Tatiana” (Sherzod Artikov), un material dedicat memoriei Tatianei Stepa, tradus din uzbecă… vă asigur, merită!
Marius Manta
membru UZPR – Filiala Bacău
Foto: pixabay.com