Gheorghe Cârţan, cunoscut românilor ca Badea Cârţan, s-a născut la 24 ianuarie 1849 în satul Cârţişoara, judeţul Sibiu de la poalele Munţilor Făgăraş, într-o familie de ţărani săraci.
Încă de mic, Badea Cârţan a fost obligat să muncească pentru a-şi câştiga o bucată de pâine. De când se topea zăpada şi până cădea alta se ducea cu animalele la păşune. Din această cauză nu a putut urma nici o clasă primară. Când a fost mai mare se ducea cu oile în păşunea alpină.
Badea Cârţan a fost un ţăran român autodidact care a luptat pentru independenţa românilor din Transilvania, distribuind la sate cărţi româneşti, cărţi aduse clandestin din România (Vechiul Regat).
Trăind într-o vreme în care românii din Transilvania aparţineau Imperiului Austro-Ungar şi nu se bucurau de drepturi, Badea Cârţan a folosit cea mai eficientă armă: cartea. Cel mai mare serviciu pe care l-a adus neamului său, a fost acela că timp de peste 30 de ani a răspândit în Ardeal, cărţi scrise în limba română. Peste munţi, cu mari greutăţi, pe cărări numai de el ştiute, a cărat în desagii săi peste 250 000 exemplare, în greutate totală de peste 20 tone. Această muncă de ridicare culturală a românilor transilvăneni nu era pe placul autorităţilor maghiare, din care cauză toată viaţa sa a fost urmărit, arestat, iar cărţile confiscate şi distruse.
La 18 ani a plecat în Bărăgan, la stâna lui Ion Cotigă, un intelectual braşovean. Acesta a fost primul dascăl al lui Badea Cârţan. În tovărăşia lui, timp de 10 ani, a învăţat să scrie şi să citească, a învăţat despre strămoşii săi, despre daci şi romani, despre moartea regelui Decebal şi despre Columna lui Traian.
Printre localnici mai circulă încă întâmplarea care i-a deşteptat tânărului fiu de cioban iubirea faţă de neamul românesc: ,, Aflat împreună cu părintele său şi cu turma de oi pe crestele munţilor, într-o zi senină de vară, în care panorama Făgăraşilor se distingea până departe în zare, acesta a avut curiozitatea de a-şi întreba tatăl ce se află dincolo de crestele semeţe ale munţilor. Răspunsul cum că acolo sunt români, l-a nedumerit pe puşti care i-a replicat: “ – Dar noi ce suntem? Nu suntem tot români? De ce aici nu-i tot România?“ De atunci a simţit nevoia să treacă dincolo, în vechiul regat”.
În anul 1877, Badea Cârţan şi-a pus turma de oi la dispoziţia armatei române, de aproape 1000 de capete, iar el s-a înrolat voluntar în Războiul de Independenţă al României.
După aceea îi încolţeşte în minte gândul că împăratul de la Viena va înţelege plângerea lui şi-i va împlini dorinţa ca românii să fie împreună. Aşa că pleacă pe jos la Viena, capitala Imperiului Austro-Ungar.
Ajuns de mai multe ori la Bucureşti, a cunoscut mai mulţi oameni de cultură, de la care a învăţat istoria românilor şi mai ales ideea romanităţii poporului, adică formarea poporului român în urma amestecului dintre daci şi romani.
Slujitorul prof. V. A. Urechia (decan la Facultatea de Litere din Bucureşti) l-a găzduit şi l-a dus prin toate muzeele Bucureştiului. Acesta este momentul când ciobanul Gheorghe Cârţan devine Badea Cârţan.
Nu după mult timp îi spune lui Urechia că vrea să plece la Roma pentru a vedea cu proprii săi ochi Columna lui Traian şi celelalte mărturii ale vechimii şi latinităţii poporului român, ceea ce a şi făcut.
A ajuns de trei ori la Roma, mergând pe jos.
Prima călătorie a făcut-o în ianuarie – februarie 1896. După 43 de zile a ajuns la Roma. Badea Cârţan s-a dus mai întâi la Columna lui Traian. S-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el, apoi a vărsat la picioarele Columnei săculeţul cu pământ şi grăunţe aduse în traista sa, din curtea părintească.
Rupt de oboseală, s-a învelit în cojoc şi a adormit. Dimineaţă a fost găsit dormind de către un sergent de stradă, care a exclamat plin de mirare: „A căzut un dac de pe columnă!”, întrucât îmbrăcămintea sa era exact ca a dacilor sculptaţi pe columnă.
Ziarele de a doua zi titrau mare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămaşă şi cuşmă, cu iţari şi cu opinci”.
I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârţan a făcut senzaţie la Roma, fiind primit cu simpatie şi prietenie peste tot.
A fost găzduit la ambasada României din Roma.
Duiliu Zamfirescu, ministrul nostru, i-a dat un însoţitor şi a vizitat monumentele istorice mai importante din oraş. A fost prezentat parlamentului şi senatului italian şi a legat o strânsă prietenie cu primarul Romei.
De acum Badea Cârţan devenise „om politic”.
Întors acasă a început să cumpere cărţi pe cont propriu şi să le răspândească în comuna sa natală.
Pentru realizarea scopului său, de ridicare culturală a românilor transilvăneni, Badea Cârţan a depus eforturi supraomeneşti. În primăvara anului 1911, simţindu-se bolnav şi epuizat fizic, s-a retras la Poiana Ţapului, unde soţia prietenului său generalul Lahovary, i-a oferit adăpost şi îngrijirile necesare.
La 7 august 1911, la 62 de ani, Badea Cârţan şi-a încheiat nobila sa misiune pe acest pământ, cu şapte ani înainte de Marea Unire. S-a stins din viaţă cu regretul că nu a apucat să vadă cu ochii lui ziua întregirii tuturor românilor, idealul pentru care a luptat şi în care a crezut tot timpul.
Scriitorul Mugur Gheorghe, care i-a privegheat ultimele clipe din viaţă, i-a spus: „Bade Gheorghe eşti un erou. Ai luptat toată viaţa ca nimeni altul, pentru ţara şi poporul românesc. Urmaşii nu te vor uita!”.
Conform dorinţei sale a fost înmormântat în cimitirul din Sinaia , în mormânt liber românesc. Pe crucea de piatră ce-i străjuieşte mormântul, se află următoarea inscripţie: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său”.
„Muzeul Etnografic şi Memorial Badea Cârţan” din Cârţişoara, înfiinţat în anul 1968, deţine:
– obiecte care i-au aparţinut renumitului ţăran: cărți românești pe care Badea Cârţan le-a cărat pe propria cheltuială peste munți din România în Transilvania aflată în Imperiul Austro-Ungar, gospodăria țărănească compusă din casă și șură dotată cu mobilierul specific zonei și perioadei;
-o colecție de icoane pe sticlă;
-o colecție de fotografii vechi reprezentând portul popular;
-lăzi de zester executate de meșteri locali;
-ceramică lucrată de meșteri olari din comună.
Acest cioban simplu a rămas în istoria românilor ca un luptător pentru unirea românilor din Transilvania cu cei din Vechiul Regat, toată viaţa sa dedicând-o acestui scop.
De-a lungul vieţii sale, BADEA CÂRŢAN a călătorit pe jos prin Ungaria, Austria, Italia, Franţa, Elveţia, Germania, Spania, Belgia, Egipt, Grecia, Ierusalim şi prin ţară pentru a vizita toate locurile unde domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei au purtat războaie.
Dacă alţi călători celebri şi-au dedicat viaţa expediţiilor din dorinţa de a descoperi noi teritorii, ori pentru a se îmbogăţi, Badea Cârţan a călătorit pentru a vedea cu ochii săi strămoşii poporului român şi din dragoste pentru istoria lor.
Badea Cârţan a fost cunoscut, îndrăgit, preţuit de bărbaţii politici, de oamenii de cultură, de mediile patriotice ale poporului român.
Col(r)lect.univ.dr.ing. Constantin AVĂDANEI / UZPR
Președinte al Grupului de Inițiativă ,,CENTENAR-MAREA UNIRE-ALBA IULIA-2018 ”