Războiul din Ucraina a pus o presiune enormă asupra corpului de presă al țării.
Din februarie anul trecut, 15 jurnaliști locali și internaționali au fost uciși – 13 în legătură directă cu munca lor – mulți au fost răniți, iar nenumărați alții s-au confruntat cu provocări de sănătate mintală. Cu toate acestea, pentru jurnaliștii locali, șocul inițial al războiului – și confuzia cu privire la modul de a-l acoperi în siguranță – a făcut loc unui sentiment tot mai mare de rezistență. În interviurile acordate Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), profesioniștii mass-media au spus nu numai că sunt angajaţi să continue să acopere războiul, ci sunt pregătiţi pentru provocările ce vor veni.
Corpul de presă a devenit rapid unul de corespondenți de război
Aproape opt milioane de ucraineni au fugit din țară în ultimul an, conform cifrelor ONU, dar mulți dintre jurnaliştii țării au ales să rămână pe loc și să acopere conflictul. În interviuri, jurnaliștii ucraineni și-au amintit acele prime săptămâni ca fiind pline de panică, o perioadă terifiantă, haotică. Viteza brutală a invaziei a făcut ca tot corpul de presă al țării să devină rapid unul de corespondenți de război, „o alegere pe care jurnaliștii ucraineni nu au făcut-o”, a declarat Anton Skyba, fotoreporter pentru Canada’s Globe and Mail, pentru CPJ. „O nouă generație de jurnaliști a apărut”, spune Nataliya Gumenyuk, o jurnalistă ucraineană care a co-fondat Public Interest Journalism Lab, grup care implementează cele mai bune practici jurnalistice.
Bombardați, reținuți, strămutați…
Pe măsură ce războiul se prelungește, au apărut noi amenințări și complicații. Jurnaliştii relatează din zonele care conţin muniţii neexplodate. Atacurile asupra infrastructurii energetice a țării au forțat mass-media să opereze pe fondul unor pene de curent constante. Jurnaliştii ucraineni se confruntă, de asemenea, cu provocări unice pentru sănătatea lor mintală. Poveștile pe care le-au acoperit, inclusiv despre presupusele crime de război din Mariupol și Bucha, pot avea un preț psihologic mare. Jurnaliștii menționează colegi reporteri ale căror case din Irpin și Cernihiv au fost bombardate, care au fost reținuți relatând în estul Ucrainei sau care au fost strămuați după ce au fugit din Herson.
„Ochii și urechile țării”
Mulți jurnaliști au spus că se confruntă cu stresul cronic. Cu toate acestea, se simt reticenți în a lua o pauză – pentru unii, jurnalismul este o modalitate de a-și sluji țara, fără a purta arme. Alți jurnaliști chiar au luat armele, lăsând profesia, ca să lupte efectiv în război. Mai mulți au declarat pentru CPJ că trăiesc cu sentimentul persistent că nu fac suficient dacă nu relatează din prima linie, expuși la maximum.
Jurnaliştii ucraineni spun că sunt pregătiţi să acopere acest război pe termen lung. De asemenea, instituțiile internaționale de știri The New York Times și The Washington Post au deschis noi birouri la Kiev, întărindu-și prezența.
Orice s-ar întâmpla în continuare, corpul de presă al Ucrainei va continua să fie ochii și urechile țării, spunând povestea războiului care, fără îndoială, va schimba Ucraina pentru generațiile viitoare. (redacția UZPR)