Așa cum ne-am obișnuit de peste o jumătate de secol, în fiecare an, la 20 septembrie ne bucurăm de aniversarea celei mai vechi mențiuni documentare despre existența orașului Capitală a României.
Această dată de semnificație istorică majoră, corespunzând unei date de întemeiere a unui oraș, apare într-un hrisov în limba slavonă, semnat de Vlad Ţepeş, domnul Țării Româneşti (1456-1462), datat 20 septembrie, leat 6968 de la facerea lumii (adică anul 1459), emis în „cetatea Bucureşti”.
Prin acest hrisov, Vlad Vodă întărea unor boieri din Oltenia (Andrei, Iova şi Drag), stăpânirea asupra satelor Poiana lui Stevu şi Ponor din Mehedinţi, scutindu-le de dări și biruri. Documentul (având dimensiunile 48 cm lungime și 30 cm lăţime), scris pe pergament, cu cerneală neagră, doar cu litera iniţială în culoare roșie, asemenea și monograma voievodului muntean, a aparţinut învăţătorului Alexandru Bunceanu din Buşeşti (Județul Mehedinți), fiind expus în București în cadrul expoziţiei din 1906, dar fără a i se cunoaște semnificația și valoarea pentru istoria acestui oraș.
El a fost totuși achiziționat de Biblioteca Academiei Române, în a cărei colecţie figura în anul 1908. Astăzi, acest prețios hrisov se păstrează la loc de cinste în Secţia de Manuscrise a Bibliotecii Academiei Române, iar o copie este expusă în sălile de expoziţie ale Muzeului de Istorie a oraşului Bucureşti.
În felul acesta se face lumină cu privire la legenda întemeierii Capitalei de către ciobanul Bucur, a cărui biserică se păstrează și azi pe colina din fața Mânăstirii Radu Vodă, numai că acest presupus loc ce amintește de legendarul Bucur, întemeietorul orașului, este un mic paraclis de cimitir, datând abia din prima jumătate a veacului al XVIII-lea.
Cercetările arheologice efectuate, începând cu anul 1953, de către specialiștii Muzeului de Istorie din Palatul Suțu au demonstrat clar că vatra orașului se află în perimetrul Curţii Vechi, pe locul Pieţii de Flori (Piața Unirii). Este bine de știut că numele întemeietorului este Vlad Vodă Ţepeş, deoarece el a început ridicarea unei cetăți pe Dâmbovița, în vara anului 1458, după cum rezultă dintr-o scrisoare în limba latină adresată negustorilor brașoveni (terminată anul următor, potrivit hrisovului slavon din 20 septembrie 1459).
De menționat faptul că în documentele interne se specifică toponimul București, în timp ce în documentele străine se amintește de „Cetatea de pe Dâmbovița”.
Fratele lui Vlad Țepeș și urmașul acestuia la tron – Radu Vodă cel Frumos, își stabilește oficial reședința aici, și abia în anul 1465 Bucureștiul devine „cetatea de scaun” a domnitorilor munteni.
Motivele construirii acestei cetăți întărite au fost de ordin militar, ca pavăză împotriva atacurilor turcești, dar și economic, fiindcă locul ales era foarte prielnic ca nod de tranzit comercial între Transilvania și Peninsula Balcanică, Orient, iar caravanele aveau astfel un loc sigur de popas.
Din 1959, această dată a devenit ziua orașului București.
Tanța Tănăsescu/UZPR