Suferințele generate de „democrație” capătă un fenomen deosebit de complex, de masă, în timpul oricărei crize. În opinia mea, acest regim democratic nu evoluează programat. Mai mult, are momente când stă pe loc, când dă înapoi, iar uneori merge doar înainte.
În perioadele de criză cetăţenii resimt toată răutatea și neomenia așa-zisei „democrații” – căci noi, făcătorii de presă regională, privim atent la ce ni se întâmplă acum. În ciuda unui context posomorât, ziarul tradițional (pe hârtie) a rezistat. Inima lui mai poate bate mulți ani de acum înainte, nefiind nicidecum mâncată de carii. Ei bine, ne aflăm în faţa unui obstacol enigmatic – dincolo stând prevestitorii. Ei spun că în câțiva ani nu vor mai exista ziare tipărite. Ceea ce observăm sunt numai urmele lăsate de picioarele timpului. Dar şi urmele celor care vor să stăpânească lumea…
Astăzi noţiunea de internet a intrat în uzul comun. Să nu uităm că scrisul românesc a fost pus neîntrerupt în slujba naţiunii, fără nicio instrucţiune venită din exterior. Suntem îndreptăţiţi să spunem că scrisul românesc a fost un mod de a ne exprima ca naţiune, ca popor – nu numai de când există îndeobşte cunoscut scrisul. Noi suntem primul popor din lume care a inventat scrisul. Avem dovezile care arată că există dinainte de Mesopotamia! Este foarte necesar să ne menținem scrisul – deoarece este un mijloc unde ne-am exprima existența.
Cu un cuvânt, noi trebuie să mergem singuri către viitor. Presa tipărită este condamnată, dar există încă. Subliniez cu multă justificare întristatul fenomen privind decăderea civilizației – simțită prin rezultatele nesatisfăcătoare ale situației actuale. Trăim într-o atmosferă ostilă – refractară faţă de tot ce reprezintă progres. Sunt posibile toate erorile de la calea dreaptă a culturii autentice. Când privim lumea cu ochii noştri, fiecare dintre noi are un orizont îngust, un câmp vizual redus, ținând cont că orizontul întregii lumi este infinit. Dar trebuie să știm să privim. Pe măsură ce planul se înrăutățește, situația devine din ce în ce mai clară.
Generația mai tânără preferă formulele electronice de comunicare, acest lucru nefiind un dezavantaj – dar astăzi putem constata că fenomenul de substituire a profesionalismului cu amatorismul (social media) este în plină ascensiune. În această lume vie, plină de schimbare, nu oricine are acces să scrie într-un ziar tipărit. Însă oricine își poate construi un blog sau un site web. Unele site-uri se citesc și se admiră între ele. Nu mai contează informația reală, deci verificată – ci știrea șocantă. Este posibil ca presa tipărită să devină o resursă aproape aristocratică de informație și să fie preluată treptat și de cei inteligenți care comunică electronic, adică să devină mai mult o sursă credibilă pentru mulțime.
În concluzie, menținerea presei tipărite depinde de factorii care vor influența societatea în viitor.
Florenţ Mocanu / UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”
(Revista UZP, nr. 31/2023)
Un comentariu pentru “Presa tipărită este condamnată, dar există încă”
”Presa tipărită este condamnată, dar există încă!” Și va exista, atât timp cât vor fi oameni dispuși să se sacrifice pentru asta!(Antoneta Rădoi -Convorbiri literar-artistice, București)