Am trimis şi eu, ca tot omul, celor cu care discut pe pagina de Facebook, gânduri bune de Paşte şi, la rândul meu, am primit frumoase mesaje de răspuns. Nu mică mi-a fost, însă,mirarea când, pe pagină, au apărut nişte mesaje de genul „Happy Easter!’’. Cum nu le am cu limba în care a scris William Shakespeare şi nici cu cea a lui Mark Twain, m-am dus la dicţionar şi am aflat că expresia se traduce în româneşte: „Paște fericit!’’.
Recunosc, nu este pentru prima oară când regret că, la vremea cuvenită, nu am învăţat limba engleză, dar, ajuns acum la o etate oarecum respectabilă, trebuie să recunosc şi că este cam târzior ca să mă pun cu burta pe carte. Aşa că nu îmi rămâne decât să apelez la traducerea în limba română, eventual la cea în franceză, germană şi, mai nou în italiană, a cărţilor de care am nevoie. Sau, în cazul în care trebuie să discut cu cineva care vorbeşte în limba de stat din Regatul Unit al Marii Britanii sau din Statele Unite, să apelez la serviciile unui cunoscător.
Ceea ce, însă, mă intrigă este faptul că, în dialogul direct sau în cel pe canalele mediei alternative, cu prilejul unor asemenea tradiţionale zile de sărbătoare, unii dintre interlocutorii mei, şi nu numai ei, folosesc, în locul urărilor exprimate în atât de bogata şi atât de frumoasa limbă română, variante în limba engleză. Aşa cum, şi anul acesta, au procedat respectivii pentru a transmite mesajele lor de Paște şi cum, de fapt, s-a întâmplat cu cele de Crăciun şi de Anul Nou în anii trecuţi. Urări pe care emitentele şi emitenţii le transmit pentru a ne arăta că ei sunt „în trend’’ şi ,,cei mai OK’’! Potrivit legilor imitaţiei fundamentate de către Gabriel Tarde, putând să considerăm că fenomenul proliferează dând utilizatorilor impresia că, în acest fel, dobândesc un plus de prestigiu. În realitate, fiind vorba despre manifestări de snobism, fenomen psihosocial pe care, încă la jumătatea secolului al XIX-lea, l-a supus unei incisive radiografii William Thackeray.
Nu cred, însă, că din faptul că mi-am exprimat rezerve faţă de o asemenea manieră de a adresa urări cu ocazia Sărbătorilor Pascale,se poate trage concluzia că am intenţia să demonizez Occidentul, aşa cum sunt etichetaţi cei care îşi exprimă în spaţiul public rezervele faţă de mimetismul de paradă al snobilor de nouă generaţie.
La urma urmelor,nimic nou sub soare! Aşa s-au petrecut, la vremea lor, lucrurile şi în cazul limbii franceze, a celei germane şi a celei ruse. Drept pentru care s-ar putea ca, mâine poimâine, să ne pomenim că mesageristele şi mesageriştii vor pune cu mare grabă mâna pe dicţionarul chinezo-român, gândindu-se ca nu cumva viitoarele sărbători să îi prindă fără a avea în repertoriu mesaje în limba lui Confucius.
Şi apoi să nu uităm că suntem în ţara Coanei Chririţa, care îl învăţa pe odrasla ei, Guluţă, să zică „fripturision’’ în loc de ,,friptură’’ şi „trantision’’ în loc de „trânteală’’. Primind, pentru asta, complimentele lui Musiu Şarlă, profesorul de franceză: „Dans quelques annes il (Guluţă n.n.) parlera aussi bien que vous’’.
Vor primi, New Kyriţoaie drept de intrare fără viză în Statele Unite poate chiar înainte de a se lua o decizie favorabilă României, pentru că, de Paști, au transmis mesajele cu „Happy Easter’’? Vom trăi şi vom vedea! În schimb, cred că acolo, sus, în lumea neuitării, Caragiale îl bate, prieteneşte, pe umăr pe Mark Twain şi îi spune: „Vezi, prea stimate neică Mark, nu numai în ţara matale sunt ageamiii la ei acasă?!’’.
Şerban CIONOFF