Fluxurile de investiții străine în 2022
Fluxurile de investiții străine directe (ISD) către Africa au scăzut la 45 de miliarde de dolari în 2022, de la nivelul record de 80 de miliarde de dolari atins în 2021, a declarat Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) (https://news.un.org/fr/story/2023/07/1136662): aceste fluxuri către Africa au reprezentat 3,5% din investițiile străine directe din lume, precizează agenția ONU în Raportul privind investițiile în lume 2023 publicat pe 5 iulie 2023. Numărul de anunțuri noi de proiecte a crescut cu 39%, până la 766. Șase dintre primele 15 megaproiecte de investiții greenfield (în valoare de peste 10 miliarde USD) anunțate în 2022 au fost în Africa.
În Africa de Nord, Egiptul a înregistrat ISD mai mult decât dublu, până la 11 miliarde de dolari, datorită creșterii vânzărilor transfrontaliere de fuziuni și achiziții. Numărul de proiecte noi anunțate sa dublat la 161: valoarea tranzacțiilor internaționale de finanțare a proiectelor înregistrate în Egipt a crescut cu două treimi, până la 24 de miliarde de dolari. Fluxurile către Maroc au scăzut ușor, cu 6%, la 2,1 miliarde de dolari.
În Africa de Vest, Nigeria a înregistrat intrări negative de ISD, de -187 milioane de dolari, în urma vânzărilor de acțiuni; totuși, proiectele creative anunțate au crescut cu 24%, până la 2 miliarde de dolari. Fluxurile către Senegal au rămas stabile la 2,6 miliarde de dolari, iar fluxurile de ISD către Ghana au scăzut cu 39%, până la 1,5 miliarde de dolari.
În Africa de Est, fluxurile către Etiopia au scăzut cu 14%, până la 3,7 miliarde de dolari; țara a rămas al doilea cel mai mare destinatar de ISD de pe continent. ISD în Uganda a crescut cu 39%, până la 1,5 miliarde de dolari, ca urmare a investițiilor în industriile extractive. ISD către Tanzania a crescut cu 8%, până la 1,1 miliarde de dolari.
În Africa Centrală, ISD în Republica Democratică Congo au rămas stabile la 1,8 miliarde de dolari, investițiile fiind susținute de fluxuri către câmpurile petroliere offshore și minerit.
În Africa de Sud, fluxurile au revenit la nivelurile anterioare după vârful anormal din 2021, cauzat de o reconfigurare corporativă majoră în Africa de Sud. ISD în Africa de Sud a fost de 9 miliarde de dolari – mult sub nivelul din 2021, dar de două ori media din ultimul deceniu. Fuziunile și achizițiile transfrontaliere din țară au ajuns la 4,8 miliarde de dolari, în creștere față de 280 de milioane de dolari în 2021; în Zambia, după doi ani de valori negative, ISD au crescut la 116 milioane de dolari.
În perioada 2019-2023, fluxurile de ISD au crescut în patru dintre grupările economice regionale ale continentului: ISD pe piața comună pentru Africa de Est și de Sud au crescut cu 14%, până la 22 de miliarde de dolari. Fluxurile au crescut, de asemenea, în Comunitatea de Dezvoltare a Africii de Sud (cvadruplându-se, la 10 miliarde de dolari), Uniunea Economică și Monetară a Africii de Vest (dublarea, la 5,2 miliarde de dolari) și Comunitatea Africii de Est (creștere cu 9% la 3,8 miliarde de dolari).
Investițiile intraregionale au rămas relativ scăzute, în ciuda unei creșteri în perioada 2019-2023; în 2022, anunțurile de noi proiecte intraregionale au reprezentat 15% din toate proiectele din Africa (2% din valoare), în creștere față de 13% (2% din valoare) în 2017. În 2022, cea mai mare creștere a anunțurilor de proiecte greenfield este în domeniul furnizării de energie și gaze (la 120 de miliarde de dolari de la 24 de miliarde de dolari în 2021). Valoarea proiectelor de construcții și minerit a crescut, de asemenea, la 24 de miliarde de dolari, respectiv 21 de miliarde de dolari. Sectorul informației și comunicațiilor a înregistrat cel mai mare număr de proiecte.
Tranzacțiile internaționale de finanțare a proiectelor care vizează Africa au înregistrat o scădere de 47% a valorii (74 miliarde dolari, față de 140 miliarde dolari în 2021), dar o creștere cu 15% a numărului de proiecte, care s-a ridicat la 157. Investitorii europeni rămân de departe cei mai mari deținători de stocuri de ISD din Africa, în frunte cu Regatul Unit (60 miliarde dolari), Franța (54 miliarde dolari) și Țările de Jos (54 miliarde dolari).
Investiții locale pentru femei, tineri și micile exploatații agricole
Transformarea la scară largă a sistemelor agroalimentare condusă de Africa nu va fi posibilă fără soluții care schimbă jocul, investiții mai mari în fermierii mici și organizații locale, transformări structurale, inovații și parteneriate la toate nivelurile (https://news.un.org/fr/story/2023/07/1137107, postat pe 25 iulie 2023): acest lucru a fost decis pe 24 iulie 2023 la summit-ului Națiunilor Unite pentru Sistemele Alimentare + 2 (UNFSS+2), intitulat „Consolidarea suveranității alimentare și rezistența Africii prin investiții durabile”.
Întâlnirea a permis reprezentanților guvernelor, Națiunilor Unite, Uniunii Africane și altor parteneri să facă schimb de opinii cu privire la modul de a profita de impulsul dat transformării sistemelor agroalimentare sub egida Africii pentru a le face mai eficiente, mai incluzive, mai rezistente și mai durabile. În timpul discursului său, directorul general al FAO a lăudat activele Africii, inclusiv resursele sale umane și naturale, subliniind totodată că, pentru a debloca întregul potențial al acestor active prețioase, continentul are nevoie de decizii și acțiuni care să schimbe ceea ce se făcea pân.
QU Dongyu a citat investițiile în dezvoltarea socială, în special în rândul tinerilor, femeilor și micilor fermieri, drept unul dintre principalele domenii prioritare. De asemenea, șeful FAO a subliniat necesitatea trecerii la agricultura digitală pe continent, menționând că Organizația a lansat Inițiativa 1.000 de sate digitale, care își propune să identifice 1.000 de sate din întreaga lume pentru a le transforma în sate digitale: „Vă încurajez cu tărie să investiți în viitor – viitorul inovației, viitorul tinerilor”, a spus Qu.
Accesul la instrumente financiare
În general, participanții au evidențiat importanța consolidării mobilizării resurselor, îmbunătățirea eficienței cheltuielilor publice, în special în sectorul agricol, îmbunătățirea climatului investițional și abordarea arhitecturii financiare eșuate: ei au vorbit despre necesitatea de a identifica deficitele de finanțare, de a stimula producția locală și de a îmbunătăți infrastructura rurală.
Participanții au subliniat, de asemenea, necesitatea de a permite fermierilor să acceseze instrumente financiare și resurse suficiente, inovații, tehnologii și piețe. Ei au remarcat, de asemenea, rolul vital al angajării sectorului privat și al parteneriatelor public-privat în realizarea unei transformări eficiente a sistemelor agroalimentare.
Printre participanții la întâlnire au fost Amina J. Mohammed, secretar general adjunct al Națiunilor Unite; Alvaro Lario, Președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD); Cindy McCain, Director Executiv al Programului Alimentar Mondial (PAM); și Josefa Leonel Correia Sacko, comisarul pentru agricultură, dezvoltare rurală, economie albastră și mediu durabil al Comisiei Uniunii Africane.
Moneda unică africană
Pe 8 iunie 2023, la cel de-al 22-lea Summit al Pieței Comune pentru Africa de Est și de Sud, care a avut loc la Lusaka (Kenya), președintele acestei țări africane, William Ruto, a făcut propunerea următoare: „Africa are nevoie de o monedă unică. Acum este imposibil să faci comerț în țările africane fără a întâmpina dificultăți din cauza existenței mai multor monede și a barierelor financiare de pe continent. Trebuie să rezolvăm urgent această problemă, așa încât oamenii noștri ar putea face comerț și integra cu ușurință țările lor”.
William Ruto este cunoscut ca un susținător al consolidării independenței financiare a Africii. Astfel, vorbind cercurilor de afaceri din Naibori în luna mai 2023, el a subliniat că utilizarea dolarului american în Africa limitează dezvoltarea comerțului intern pe continent.
Ideea creării unei monede unice africane este susținută de mai multe țări de pe continent, inclusiv de Africa de Sud. Astfel, în martie 2022, ministrul Afacerilor Externe și Cooperării din Africa de Sud, Naledi Pandor, a remarcat că Zona de Liber Schimb Africană, care a început să funcționeze la 1 ianuarie 2021 și reunește peste 50 de state, este baza economică a viitoarei monede unice a Africii. D-na Naledi Pandor a subliniat că înființarea Băncii Centrale Africane va fi, de asemenea, un element cheie al acestui proiect.
Tariful pentru carbon
În Europa, una dintre cele mai caracteristice politici ecologice este „tariful pentru carbon”, care penalizează importurile din multe țări, în special din Africa : denumirea oficială este MEAFC (European Carbon Border Adjustment Mechanism) și se va aplica la șapte sectoare de activitate economică începând cu 2026. Pentru Africa, costul tarifului va fi de 25 de miliarde de dolari pe an în venituri pierdute, potrivit unui raport publicat pe 9 mai de Fundația Africană pentru Climat și Institutul Firoz Lalji pentru Africa, un think tank din cadrul London School of Economics. (*). Ca orice alt tarif, MEAFC este o măsură protecționistă a economiei europene îndreptată împotriva Africii, deși pretextele pseudo- ecologice abundă în justificarea lui, în special drepturile de emisie. Uniunea Europeană va supune produsele importate din Africa aceluiași preț al carbonului impus mărfurilor produse în Europa. Tariful va intra în vigoare la 1 octombrie 2023, cu o perioadă de tranziție de trei ani în care se vor aplica doar obligații de informare. Plățile nu vor fi necesare până în 2026; inițial va fi aplicat în șapte sectoare industriale (ciment, oțel, fier, aluminiu, îngrășăminte, electricitate și hidrogen). Cu toate acestea, în viitor, lista se va extinde progresiv, iar pagubele aduse Africii vor fi din ce în ce mai mari! Uniunea Europeană reprezintă un punct de vânzare important pentru produsele africane. Absoarbe aproximativ 26% din exporturile de îngrășăminte, 16% din exporturile de fier și oțel, 12% din exporturile de aluminiu, 12% din exporturile de ciment și 33,1% din exporturile de produse manufacturate. Africa găzduiește 33 dintre cele mai sărace 46 de țări din lume care, după cum arată raportul, vor fi cele mai afectate de tariful „ecologic” european, în principal din cauza incapacității lor financiare și tehnologice de „a-și decarboniza” procesele de producție. În consecință, politicile ecologice, care sunt caracteristice marilor puteri ale Uniunii Europene sunt îndreptate împotriva celor mai sărace țări din Lumea a Treia, precum cele din Africa. Este un set de măsuri menite să mențină hegemonia mondială și să împiedice dezvoltarea economică a altor țări.
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Foto: Wikipedia