În urmă cu 110 ani, la data de 6 aprilie 1913, în baza legii promulgate prin Decretul Regal nr.2978, s-a înființat Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București.
La 23 Octombrie 1912, Ministerul de industrie şi comerț de la București a cerut atașaților noștri comerciali din Hamburg, Anvers, Londra şi Paris să trimită de urgență materialul informativ şi documentar privind Academiile şi Facultățile Comerciale din țările respective.
Studiindu-se documentația sosită din străinătate, la care s-au adăugat observații proprii, s-a trecut la redactarea proiectului legii și a regulamentului de înființare, organizare și funcționare a Academiei Comerciale.
Corpurile Legiuitoare votând şi adoptând proiectul de lege pentru înființarea în București a Academiei de Înalte Studii Comerciale, la 6 Aprilie 1913, se supune aprobării şi semnării de către Rege a proiectului de decret pentru sancționarea şi promulgarea legii Academiei.
Unul dintre ctitori a fost Nicolae Xenopol, fost ministru de industrie şi comerț. Pe când era student al Academiei Comerciale de la Graz visul acestuia era acela de a realiza și în Capitala României o „Academie Comercială”. Acesta întemeiase anterior o revistă mult apreciată pe plan internațional, numită „Le Mouvement Économique”.
Din motive politicianiste, reprezentanții Partidului Național Liberal au votat împotriva creării acestei noi instituții de învățământ economic, legea a trecut însă datorită majorității parlamentare existente în momentul votului acestui proiect.
Clădirea actuală a fost construită abia după război, timp de doi ani, între 1924-1926.
La ceremonia de inaugurare a noii clădiri, aflată în Piața Romană, au participat numeroase figuri de frunte ale vieții sociale și economice din perioada interbelică, membri ai guvernului, dintre care menționăm aceste personalități: Patriarhul României, Miron Cristea, Pimen, Mitropolitul Moldovei, Bălan, Mitropolitul Ardealului, Gurie, arhiepiscopul Basarabiei, I. Lapedatu, ministrul de finanțe, Gr. L. Trancu-Iaşi, ministrul muncii, precum și diplomați străini, cum ar fi: Culberston, ministrul Statelor Unite, Durazzo, ministrul Italiei, ministrul Angliei, ataşaţi comerciali străini.
Au mai luat parte profesorii N. I. Angelescu, rectorul Academiei de Comerţ, N. Iorga, Şt. Cerkez, președintele Uniunii Camerelor de Comerţ, Oscar Kiriacescu, D. I. Gheorghiu şi C. Băicoianu, directori la Banca Naţională, Vintilă Brătianu, dr. I. Anghelescu, general Moşoiu, Richard Franasovici, foşti miniştri, magnați, cum ar fi D. Mociorniță, ziariști de frunte ai vremii: Stelian Popescu (Universul), Em. Socor (Adevărul şi Dimineaţa), Johnson Viator (Argus), V. Madgearu.
Rectorul acestei înalte instituții de studii comerciale şi industriale a arătat contribuția Camerelor de Comerț şi Industrie la clădirea acestui așezământ. De altfel, Camerele de Comerţ şi Industrie îşi aduc contribuția în măsura cea mai largă pentru învăţământul comercial şi industrial.
Donațiile tuturor Camerelor de Comerț și Industrie pentru acest măreț local al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale s-au ridicat la impresionanta sumă de 32.180.000 de lei, din care numai Camera de Comerţ şi Industrie din Bucureşti a contribuit cu 16 milioane lei.
În epocă, se afirma că „Academia pregătește pe negustorul şi industriașul viitorului, pentru a pune în valoare mintea acelora care mâine vor pune în valoare bogățiile noastre”.
Această instituție, cunoscută în prezent sub denumirea A.S.E. (Academia de Studii Economice), reprezintă un templu unde se propovăduiește cultura economică superioară, care călăuzește cu mijloace științifice viața economică practică.
Dovada acestei aprecieri în rândul studenților o reprezintă faptul că, din totalul plăților făcute până în 1938 cu noul local, care se ridică la aproape 49.816.924, peste un milion lei (1.042.156 lei), constituie cotizația studențească.
În continuare, prezentăm câteva aspecte mai puțin cunoscute din istoria acestei prestigioase instituții de învățământ bucureștene.
Potrivit principiului „intră cine vrea, rămâne cine poate”, numărul studenților înscriși în această academie în primii 25 de ani de la fondarea sa a ajuns la circa 40.000, însă rigoarea examenelor era atât de severă încât abia 10% dintre aceștia reușeau să obțină o diplomă de absolvire.
Cu alte cuvinte, doar studenții serioși, harnici la învățătură, izbuteau să treacă examenele iar după terminarea studiilor ei găseau imediat un loc de muncă corespunzător, diplomele erau recunoscute în străinătate și nici un absolvent nu ajungea șomer. Existau multe cereri venite din partea întreprinderilor particulare, din partea Ministerului Educației Naționale, din partea diferitelor Instituții, a Camerelor de Comerţ sau a Primăriilor diferitelor oraşe care, fiind atât de numeroase, nu puteau fi satisfăcute în totalitate. Se simțea lipsa de profesori de contabilitate în unele licee economice iar meseria de economist era la mare căutare, în condițiile dezvoltării sistemului bancar, al economiei și comerțului românesc.
Ținând cont de specificitatea meseriei alese, programa universitară punea mare accent pe învățarea unor limbi străine moderne. Astfel, aici se predau, ca materii obligatorii, limbile franceză, germană, italiană şi engleză, studenţii având dreptul să-şi aleagă 2 limbi de studiu, iar ca materii facultative una dintre limbile: cehă, polonă, rusă, spaniolă. Cu alte cuvinte, 3 limbi străine!
La catedrele acestei academii funcționau 4 profesori, 3 conferențiari, 2 şefi de lucrări şi 4 asistenți bugetari, inclusiv 7 lectori extra bugetari, susţinuţi din fondul propriu al instituţiei sau cu sprijinul celor mai mari bănci sau instituții economice românești.
Se primea ajutor și din partea unor țări străine, care susțineau angajarea unor lectori pentru predarea de cursuri facultative, cum ar fi cele menite să dezvolte cunoaşterea limbilor străine la noi.
Astfel, cu prilejul vizitei efectuate în această instituţie, lordul Lloyd, președintele Britisch Council, a aprobat finanțarea unui post de lector de limba engleză, iar Institutul de studii franceze (din Bucureşti) a pus la dispoziţie de asemenea un lector.
În perioada interbelică, prin schimbul de studenţi cu străinătatea şi graţie colaborării efective cu Ministerul Economiei Naţionale, această instituție de învățământ oferea posibilitatea tineretului nostru studios să lucreze câte 2-4 luni pe an în diferite oficii şi întreprinderi din Apus.
De exemplu, în mod frecvent aveau loc schimburi de studenți pentru efectuarea de practică, între Academia de Comerț și Industrie și întreprinderi sau instituții de învățământ similare din Cehoslovacia, Polonia, Germania şi Franţa.
Deşi propunerea nu a fost pe deplin înțeleasă, Rectoratul Academiei a acționat pentru crearea unei catedre de stenografie românească, care a fost introdusă la început facultativ, şi apoi obligatoriu, fiind singurul curs de stenografie la o instituție universitară în România.
Acest curs este frecventat cu un viu interes, fiind menit să formeze profesori pentru predarea stenografiei în liceele comerciale şi industriale. Aceasta se întâmpla într-o perioadă în care stenografii erau foarte căutați în sălile de judecată, la Parlament, în presă.
La această academie comercială predau profesori de recunoscută autoritate științifică, cum ar fi N. Iorga, sau președintele Academiei Române, pentru a da doar un simplu exemplu. Fără a fi o „fabrică de diplome”, în perioada 1913-1938 au primit titlul de doctori în economie sau finanțe un număr de 95 de candidați.
Fiind foarte bine apreciată în străinătate, la această academie veneau să studieze și studenți străini. De exemplu, în anul 1938, aici erau înscriși 44 de studenți, mai ales din țările sud-est europene.
Instituția ca atare avea o bază materială apreciabilă: cămin-internat propriu, cantină studențească, dispensar medical (academia trimitea studenți în tabere, pe cont propriu), un spațiu unde a fost amenajat un Muzeu al Comerțului Românesc, o sală de sport, o bibliotecă vastă, chiar a achiziționat încă 2.000 m.p., pe care se va construi, în anii 60 ai secolului al XX-lea, un corp nou de clădire. Biblioteca economică a Academiei este cea mai importantă, nu numai din țara noastră, ci şi din statele sud-estului european.
Prin aceste date istorice inedite, credem că cititorii noștri vor privi cu interes trecutul și valoarea acestei instituții de învățământ ce își va sărbători la începutul lunii aprilie, a.c. venerabila vârsta de 110 ani.
La mulți ani, ASE!
Tanța Tănăsescu/UZPR