Armonie și extaz
Poate și datorită sonorității numelui cu care își semnează producția jurnalistică și literară, dar cu siguranță fiindcă scrisul său are dintotdeauna un „ce” îmbietor pe care, odată descoperit, îl cauți mereu pentru a-ți reconfirma intuiția și renutri cu bucurie viciul lecturii, îi urmăresc de mult timp, chiar cu mult înainte de a-l cunoaște direct, acrobațiile stilistice din perimetrul limbii române. Ele au anverguri și densități care, îmi exprim speranța, într-un viitor manual despre teoria scrisului elevat și încărcat de substanță, îi vor nemuri numele. Ba, că tot a fost ieri…