Butoaie cu trezvie
Vie ca a lui nu avea nimeni. Era cocoțată pe un deal, unde începea cerul. Acolo trăia și el, în mijlocul podgoriei. Până cădea prima zăpadă, când se muta de pe deal în cer. Cu vie cu tot. Iar primăvara venea îndărăt, unde își vedea mai departe de viață, dar fără să îmbătrânească vreun pic. Arăta la fel de pe vremea când erau bunicii mei copii. Tot așa îl pomeniseră și bunicii lor. Un om în floarea vârstei, asemenea părinților mei. Doar că ei se veștejeau văzând cu ochii, în…