Metafore cătând
Când am plecat din București, întunericul ne intra în ochi ca o răutate insidioasă și nici măcar luminile orașului, nici farurile mașinilor care încercau să-l sperie și să-l împingă înapoi spre văgăunile din care se prelingea peste tot, nu reușeau să-l învingă. Din cauza asta, dar și fiindcă ne grăbeam poate, nu deslușeam nicio metaforă pe nicăieri. Dar ce metaforă ne mai trebuia, mai bine ardem câteva scatoalce timpului și să-l dăm peste cap să ne lase să mergem mai repede decât să ne zgâim după metafore, hai să fim pragmatici…