Majoritatea oamenilor merg la cimitir să aducă un omagiu cuiva din familie, iar unii dintre noi merg chiar să caute un anumit mormânt sau monument, chiar să se plimbe într-un cimitir… În lume, fiecare mare oraș are marele lui cimitir, printre acestea aflându-se și cimitirele Green-Wood din Brooklyn, New York, Pere Lachaise din Paris sau cimitirul Bellu din București.
Cel mai vechi cimitir din lume, care funcționează continuu de la crearea sa este Qufu, din Shandong (China), unde se află și rămășițele filosofului Confucius și a 76 generații ale descendenților săi.
Cimitirul Green-Wood din New York se întinde pe 193 de hectare, fiind un reper istoric național al SUA, iar la Cimitirul Pere Lachaise din Paris sunt îngropați compozitorul Frederic Chopin, scriitorul Oscar Wilde și cântăreața Edith Piaf.
Necrópole Ecumênica – memorialul din orașul Santos (Brazilia)
Cimitirele de tip bloc devin din ce în ce mai populare în întreaga lume, iar cel menționat mai sus este cel mai mare dintre acestea: Necrópole Ecumênica a fost inaugurată în 1983, însă pe acea vreme era doar o clădire foarte mică: în ultimii 40 de ani, clădirea s-a tot extins, ajungând la o înălțime de 108 m, 40 de etaje și 25.000 de unități de depozitare (morminte), mai multe cripte, mausolee, cascade și chiar un loc pentru organizarea de pomeniri.
Memorialul Necrópole Ecumenica este de fapt și unul dintre cele mai vizitate obiective din Santos, fiind introdus inclusiv pe pliantele de promovare a orașului. Oamenii din întreaga lume vin în Santos pentru a vedea cu ochii lor necropola unde oamenii plătesc bani buni pentru ca, după trecerea în neființă, să fie mai aproape de Cer: pentru o închiriere pe trei ani a unui mormânt aici, brazilienii scot din buzunar între 5.900 și 21.000 de dolari, în funcție de partea Memorialului în care se află situat locul de veci. Prelungirea perioadei de închiriere poate deveni și mai scumpă după câțiva ani…
Westminster Abbey – mausoleu regal și național
Cea mai semnificativă biserică din Marea Britanie este un loc sacru de rugăciune zilnică, dar și cea care are o gamă inegalabilă de monumente, de la mormite regale mărețe, până la mormântul soldatului necunoscut. Numele oficial este The Collegiate Church of St. Peter, Westminster, în română Biserică colegială Sfântul Petru, Westminster), fiind situată în City of Westminser, la vest de Palace of Westminster. În mod tradițional, aici au fost încoronați și îngropați regii Angliei (iar după formarea Regatului Unit al Marii Britanii, monarhii britanici). Construcția Westmintser Abbey a început în secolul al X-lea. Este mormântul majorității regilor și reginelor engleze, dar și al mai multor oameni celebri. Aproape toate încoronările monarhilor britanici au avut loc în această abație.
Prin tradiție, Abația Westminster nu recunoaște autoritatea religioasă a arhiepiscopului de Canterbury, ci, doar autoritatea monarhului britanic în scaun. De-a lungul timpului a devenit un mausoleu regal, dar nu toți monarhii britanici sunt îngropați aici…
Conform legendei, un pescar numit Aldrich a avut o viziune legată de Sfântul Petru, în apropiere de Tamisa. Între anii 960-970, Sfântul Dunstan, episcopul de Londra, a stabilit o mică abație benedictină în această zonă. Abația, dedicată Sfântului Petru, a fost reconstruită în anul 1042 de către regele Eduard Confesorul, considerat a fi adevăratul fondator al abației, care își dorea o biserică pentru înmormântarea sa și a succesorilor săi. Biserica a fost sfințită pe 28 decembrie 1065, cu o săptămână înainte de moartea lui Eduard și a fost complet finalizată în 1090. Pe 25 decembrie 1066, aici a avut loc încoronarea lui William Cuceritorul, ca rege al Angliei, marcând începutul dominației normande. În această perioadă, numărul călugărilor din incinta abației a crescut considerabil.
Construcția actualei abații a început sub patronajul regelui Henric al III-lea. Cu toate acestea, biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517. Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei medievale. Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau cele ale unor nobili importanți. De asemenea, abația se învecina cu Palatul Westminster, abatele având o influență asupra deciziilor luate acolo sau chiar intervenind în discuții în unele cazuri.
Abația s-a îmbogățit nespus de mult pe urma pelerinajelor și a darurilor. Oamenii veneau aici să se închine și să vadă locul unde Aldrich a avut viziunea cu Sfântul Petru. Exista o tradiție ca pescarii să vină să aducă pește din Tamisa călugărilor de la abație. Se spune că abația era cea mai bogată din Anglia, a doua fiind Abația Glastonbury.
Inițial romano-caolică, abația Westminster a devenit în anul 1535, anglicană, în urma desființării mânăstirilor din Anglia. Atunci călugării au fost alungați, abația desființată, rămânând doar numele și veniturile ei uriașe au fost confiscate de către stat. În 1540 fosta abație a devenit catedrala Londrei pentru o scurtă perioadă de timp, până în anul 1550, când sediul episcopal s-a mutat la Catedrala Saint Paul. În timpul domniei reginei Mery I (1553-1558) a avut loc o încercare de restaurare a catolicismului în Anglia, în urma căreia benedictinii au fost readuși la Westminster, până în 1559, când regina Elisabeta I i-a alungat din nou. În 1560 regina Elisabeta a acordat abației titlul de biserică regală, independentă de episcopie și supusă direct suveranului. În același timp a devenit biserică colegială, fiind întemeiată aici o renumită universitate. Biserica a suferit numeroase daune în timpul Revoluției engleze, mai ales în anul 1640, când puritanii au distrus unele dintre statuile și mormintele regilor.
Între anii 1722-1745, arhitectul Nicholas Hawksmoor a reconstruit cele două turnuri gotice ale abației, înalte de 68 m. Până în secolul al XIX-lea, Abația Westminster a fost unul din cele trei mari centre de învățământ britanic, alături de Oxford și Cambridge. Datorită acestui fapt la Westminster a fost tradusă în limba engleză prima treime a Vechiului Testament și ultima jumătate a Noului Testament din celebra King James Bible. New English Bible a fost, de asemenea, tradusă aici.
Printre cele mai importante evenimente contemporane caree au avut loc în catedrală se numără: înmormântarea prințesei Diana, pe 6 septembrie 1997, vizita Papei Benedict al XVI-lea, pe 17 septembrie 2010, căsătoria Ducelui și Ducesei de Cambridge, pe 29 aprilie 2011 și funerariile reginei Elisabeta a II-a, pe 19 septembrie 2022.
Westminster Abbey este locul unde se află mormintele unora dintre cele mai importante personalități din istoria Marii Britanii. Pe lângă numeroase capete încoronate, în frunte cu Eduard Confesorul, în biserică se odihnesc: Charles Dickens, Charles Darwin, David Livingstone, Georffrey Chaucer, Isaac Newton, Laurence Olivier, Rudyard Kipling și mulți alții. În secțiunea sudică a catedralei se află Colțul poeților.
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Edith Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Foto: Wikipedia