Itinerând vechi amintiri de viaţă trăită (II)
Din mărturisirile versificate ale sibianului Ioan Ghip „Am trimis pe vale gândul/Printre flori, printre albine,/L-am chemat, dar nu mai vine./Rătăcind aşa hoinar/Cum îl ştiu eu e dus departe/La izvor s-asculte şoapte/Şi urcînd mai sus prin codru/Din tăcutele poiene, /Cine poate să-l mai cheme?/Poate ascultă fermecat/Ciocârlia-n slăvi cum cântă/Tril în doru-i ce-o frământă/Poate rătăceşte-n codru/Pe poteci de el ştiute/Basme-n codru să asculte/Poate admiră căprioare/Cu ochi mari, adânci şi negri/Sau ascultă mugind cerbii/Sau, urcata sus la munte/Printre tufe de afine/Şi izvoare cristaline,/Poate stă şi ascultă-n tufe/Trilul de privighetoare/Fermecat de luna plină, când…