Iartă-mă!
Sunt nopți în care încep dintr-odată să cresc. Și, pe măsură ce cresc, devin mai ușor, atât de ușor încât aș putea să mă ridic în aer, asemenea păsărilor. Doar că nu pot să mă desprind de pământ, fiindcă el îmi dă această putere. N-aș mai crește, fără contribuția lui, deloc, și mi s-ar întoarce în trup greutatea de mai înainte. Aproape că ating norii cu creștetul. Pământului îi datorez înălțimea la care ajung. Și tot lui ușurința de a pluti pe deasupra satului în care m-am născut, dacă mi-aș…