„EROAREA” LUI GEORGE CĂLINESCU
George Călinescu era mare iubitor de monumental. A gândit monumental și a înfăptuit monumental. A se vedea, în acest sens, „Istoria literaturii române, de la origini până în prezent”(1941) și romanele balzaciene, de mari dimensiuni, „Enigma Otiliei” și „Scrinul negru”. În acest sens, afirmația că „epigrama e un strănut literar”(dacă, într-adevăr, a fost făcută, unii spun „da”, alții spun „nu”), ar fi conformă cu viziunea sa de largă și înaltă perspectivă, privind dimensiunea liliputană a epigramei, pe lângă mastodonții literari, mai mereu la modă, de-a lungul timpului. Gigantescul era, și…