Stimate domnule Ion Chicu, știți oare că țara pe care o numiți ”a mea”, mai aparține și altor câteva milioane de cetățeni între care sunt și eu? Nu credeam că voi reacționa la mesajul dumneavoastră cam lipsit de bun simț către România și parlamentarul acestei țări în UE. Mi-e rușine, m-am simțit umilit și eu, și toți oamenii de bună credință. Ce muscă v-a mușcat că atât de iute v-ați întors cu spatele spre țara-frate, după cum o numiți și dumneavoastră, care fără nici o umbră în gândire sau la fapte ne ajută necondiționat, ne repară grădinițele și școlile, construiește și repară lăcașele de cultură, luptă împreună cu medicii noștri cu Coronavirus, ne trimite camioane și avioane cu materiale umanitare, de care are nevoie și România, pentru populația noastră.
Noi, artiștii, ducem numele frumos al țării în lume. Datorită artei noastre, nu declarațielor scandaloase, ne cunoaște lumea de bine, ne stimează și ne întinde mâinele de ajutor. Ba chiar și ne aplaudă. Mi-e rușine, pentru că ați vorbit nu prea prietenos din numele țării. Cu ce obraz vom merge noi peste Prut să cântăm, să creăm, să ne bucurăm împreună ca frații, ca buni vecini?! Bănuesc că vom auzi din nou, ca în timpurile nu prea îndepărtate, că „acolo, la voi (în RM), au o atitudine urâtă față de România”. Eu sunt cetățean de onoare nu numai al Chişinăului, ci și a mai multor orașe din România, inclusiv și al Bucureștiului. Cum credeți că trebuie să mă simt eu, venind încolo, dacă dumneavoastră v-ați permis să vorbiți atât de urât în adresa acestei țări după câteva ore, când în alt material ați vorbit în alte culori și în alte tonalități, contrare acesteia?! Ce, gata, s-a pus punctul pe Ateneul Român, pe celebrul ”Palatul Culturii” din Iași, pe frumoasele colaborări cu genialul Ion Popescu Gopo, dacă-l cunoașteți, Anda Călugăreanu, Mihai Constantinescu, scenele din Cluj, Craiova, Oradea? Dumneavoastră nu aveți nevoie de toate aceste. Noi avem nevoie. Asta este armura ființii noastre ca cetățeni, ca artiști, fără care vom fi știrbiți și vom rîmâne a nimănui. Nu aveți motive serioase pentru asemenea mesaje, fiindcă țara pe care o conduceți este la culmea sărăciei. Șuvoaiele de bani reali, nu cei promiși, veniți din Occident deseori rămân neobservați și autorii acestor tranzacții nu primesc un cuvânt frumos de mulțumire, așa cum ne-au învîțat părinții. Nu știți ce face un artist dacă e fluierat din sală? Pleacă, cu rușine.
Eugen Doga.
Un cetățean al Republicii Moldova.