„Grădina din Eden”, „Paradis”, „Rai”

Rezumat. Grădina Eden: se spune că a avut o existenţă vremelnică, la începuturile omenirii, fiind amplasată pe o mică zonă geografică pe Pământ; a fost destinată existenţei fizice a primilor doi oameni, Adam și Eva, până la căderea acestora în păcat, după care aceasta nu a mai existat. Raiul: a avut (de la facerea lumii) și are o existenţă veşnică, infinită, „în cer”, într-un loc al lui Dumnezeu; este locul în care se spune că ajung după moarte sufletele celor merituoşi (meritoși în sens biblic); este îmbrățișarea lui Dumnezeu (numai) pentru sufletele mântuite de păcate, care primesc viață veşnică. Frecvent se face greșeala, inclusiv prin unele biblii și prin numeroase dicționare explicative ale limbii române, de a se considera că „Grădina Edenului”, „Paradisul” și „Raiul” sunt identice, au același înțeles, ceea ce nu este adevărat, așa după cum încerc să demonstrez prin acest material.

1. Precizări preliminare

Abordările despre „Grădina Edenului”[1], „Rai”, „Paradis”, „Iad” au loc pe baza unor comentarii  a versetelor din Biblie care conțin mențiuni despre acestea, dar fără ca pe parcursul existenței omenirii să fi existat vreodată fie și numai o singură dovadă, fie ea cât de mică, despre existența acestora.

Ca urmare, „Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi”. (Christopher Hitchens).

În condițiile în care discuțiile (1) se fac despre „locuri în care nu a fost nimeni niciodată și despre care nu există nici o dovadă a existenței lor”, și (2) sunt bazate numai pe „se presupune”, „se crede”,  se ajunge la puncte de vedere dintre cele mai diferite, până la a fi contradictorii, până la a se nega unele pe altele.

Problema este ca cei care fac discuții despre „Grădina Edenului”, „Paradis” și „Rai” să o facă:

1) după ce au studiat temeinic versetele din Biblie în care acestea sunt abordate și

2)  să existe o abordare rațională și logică în interpretarea respectivelor versete din Biblie.

Numai în aceste condiții se pot trage unele concluzii cât mai aproape de ceea ce s-a dorit să se transmită prin versetele respective.

 În contextul acestor precizări trebuie interpretat acest material.

2. Faptele de la crearea lui Adam și a Evei

și până la izgonirea lor din Grădina Edenului

Faptele de la crearea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei și până la izgonirea lor din Grădina Edenului, este descrisă în Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza (numită şi Facerea), după cum urmează:

1. Facerea omului: capitolul 1, versetele 26 și 27.

2. Facerea lui Adam: capitolul 2, versetele 7, 8, 15, 17.

3. Facerea Evei: capitolul 2, versetele 18, 21 și 23.

4. Sădirea Grădinii din Eden, de către Dumnezeu: capitolul 2, versetul 8; a se vedea însă și versetele 9 – 17

5. Ispitirea Evei și a lui Adam de către Satan, deghizat în șarpe: în capitolul 3, versetele 1 – 6.

6. Izgonirea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei din Grădina Eden: capitolul 3, versetele 23 – 24.

7. Dispariția Grădinii din Eden. După izgonirea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei din Grădina Eden, aceasta nu a mai existat.

3. Grădina din Eden a fost un loc pe Pământ

Potrivit Bibliei, după ce Dumnezeu a creat pe Adam șipe Eva, i-a așezat pe pământ într-un loc pentru o viață ideală, numit Grădina Edenului sau Paradis.

Această locație paradisiacă (care ține de paradis; propriu paradisului) a rămas în imaginea umanității ca cea mai înaltă concepţie a omului despre cea mai bună calitate de viaţă pe pământ.

În mijlocul Grădinii se înălța „pomul interzis”, adică „pomul cunoașterii binelui și răului”.

„16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: «Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină 17dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit.»” (cap. 2 vers.16 și 17)

Satan, deghizat în șarpe, a ispitit-o pe Eva, în Grădina Edenului, să mănânce „din pomul interzis”, adică din „pomul cunoașterii binelui și răului”.

Eva „A luat deci din rodul lui și a mâncat; a dat și bărbatului ei, care era lângă ea, și bărbatul a mâncat și el.” (cap. 3 vers. 6)

Pentru că au încălcat porunca divină, de a nu mânca „din pomul interzis”, adică din „pomul cunoașterii binelui și răului” Dumnezeu i-a izgonit din grădina Edenului pe Adam și pe Eva (cap. 2 vers.23 și 24)

În legătură cu locul (teritoriul) în care s-a aflat „Edenul”, în care Dumnezeu a sădit o grădină, adică „Grădina din teritoriul de pe Pământ numit Eden”, în care a pus pe omul pe care îl făcuse, sunt afirmații dintre cele mai diferite, contradictorii, unele însă cu adevărat aberante.

Caracterul aberant al unor afirmații despre locul în care s-a aflat „Grădina din Eden” este dat de faptul că se ignoră grav consemnările din Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza, capitolul 2, versetele 8 – 17, în care se relatează clar cum Dumnezeu, pe un teritoriu bine precizat de pe Pământ, numit Eden, aflat între râurile Tigru și Eufrat, „a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise”.

Chiar și în dicționarele de mare circulație ale limbii române se face marea greșeală de a se considera că „Grădina Edenului”:

1) este aceeași cu „Paradisul” și cu „Raiul”,

2) este o grădină aflată în cer,  în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate,

3) este o grădină fabuloasă din cer în care ar fi trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ar ajunge după moarte sufletele oamenilor fără păcate,

exemplele din Anexa nr. 1 fiind edificatoare în acest sens.

Problema fiind deosebit de importantă, este necesară prezentarea versetele 8 – 17 din Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza, capitolul 2, din care rezultă clar și precis că Grădina din Eden a fost un loc pe Pământ.

Din aceste versete rezultă, clar și precis:

1. Versetele 4 – 6 anticipează crearea omului din versetul 7, prin descrierea pe scurt a înfăţişării feţei pământului şi îndeosebi a vegetaţiei chiar înainte de timpul când omul a fost adus la fiinţă, în a şasea zi a săptămânii creaţiunii. Versetele 4 – 6 prezintă paradisul, desăvârşit, dar lipsit de prezenţa omului ca să lucreze pământul. Întreaga natură, vibrând de nerăbdare, aştepta apariţia omului, ca „domn al ei”, la fel cum membrii unei orchestre simfonice cu toate instrumentele acordate aşteaptă venirea dirijorului ei.

2. „8Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.”

Citind fie și numai versetul 8 (în contextul celorlalte versete 1 – 17) te întrebi cum de este posibil ca în dicționarele de mare circulație ale limbii române să se scrie despre „Paradis”, „Grădina Edenului” și „Rai” ca fiind sinonime (ca având același înțeles), precum: „PARADIS,  […]Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden.[…] Sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de blaurb.

Exemplele din Anexa nr. 1 sunt edificatoare în acest sens.

Versetele 8 – 17 din Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza, capitolul 2, prezintă informații clare și precise că Grădina din Eden a fost un loc pe Pământ.

Problema care se pune că, acum, locul unde a fost așezată Grădina Edenului este necunoscută.

Potopul a schimbat atât de mult trăsăturile fizice ale pământului, încât face imposibilă prezenta identificare a lucrurilor de pe vremuri.

De obicei, referirile la această „grădina din Eden, sădită de Dumnezeu” se fac prin a numi-o Paradis, un cuvânt de origine persană care înseamnă parc.

Cuvântul ebraic corespunzător lui paradis, „pardes”, se întâlneşte de puţine ori în Vechiul Testament (Neemia 2.8; Eclesiastul 2:5; Cântarea cântărilor 4,13), cu referire la pomii pentru grădina Edenului. Traducătorii Bibliei ebraice din ebraică în greacă au aplicat la început cuvântul paradis, greceşte „paradeisos”, la căminul primilor părinţi.

Deci, conform Bibliei, „Grădina din Eden, sădită de Dumnezeu” era minunatul cămin pregătit de Dumnezeu pentru primii oameni, pentru Adam și Eva, loc numit și „Paradis”.

 „9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuți la vedere și buni la mâncare, și pomul vieții în mijlocul grădinii, și pomul cunoștinței binelui și răului.”

În pregătirea minunatei locuinţe a omului s-a dat atenţie atât împodobirii, cât şi utilităţii.

Au fost prevăzute tot felul de plante care puteau servi atât pentru plăcerea, cât şi pentru nevoile omului.

Flori, pomi şi arbuşti mângâiau simţurile lui cu parfumul lor, încântau ochii lui cu minunata lor înfăţişare şi culoare şi delectau gustul lui cu roadele lor plăcute.

Pentru toate timpurile, Edenul a devenit cea mai înaltă concepţie a omului despre cea mai bună calitate de viaţă pe pământ.

„10Un râu ieșea din Eden și uda grădina; și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe.”

Multe strădanii ştiinţifice au fost depuse cu scopul de a lămuri versetele 10 – 14, dar o explicaţie satisfăcătoare probabil că nu va fi găsită niciodată, din cauză că faţa pământului după potop nu mai seamănă cu ceea ce era mai înainte.

O catastrofă de proporţii atât de mari încât să ridice înalte şiruri de munţi şi să formeze întinsele suprafeţe de ocean cu greu ar fi putut lăsa neatinse suprafeţe de acestea mai mici cum sunt râurile.

Din cauza aceasta speranțele sunt mici pentru a se putea identifica denumirile geografice de dinainte de potop cu caracteristicile suprafeţei de astăzi a pământului, afară numai dacă Inspiraţia poate face aşa ceva pentru noi.

 „11Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila, unde se găsește aur.”

Numele primului râu, Pison, nu este cunoscut de nici un izvor nebiblic, şi chiar în Biblie acest râu nu mai este amintit niciunde. Încercările cercetătorilor de a identifica râul acesta cu Indusul sau Gangele din India, Nilul din Egipt, sau cu râuri din Anatolia, nu au nici o valoare.

În alte texte unde apare numele „Havila”, aceasta se referă la timpuri de după potop.

Aceste texte nu sunt în felul acesta de nici un ajutor în determinarea locului Havilei din acest verset.

„12Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion și piatră de onix.”

În conformitate cu Pliniu, bedelionul era răşina transparentă şi mirositoare a unui copac care creşte în Arabia, India, Persia şi Babilonia. Nu se ştie dacă acesta era şi bedelionul zilelor dinainte de potop.

Piatră de onix trebuie să fie una dintre pietrele preţioase sau semi-preţioase, probabil de culoare roşie.

Vechile versiuni variază în traducerile lor între onix, sardonix, sardiu şi beril, deci, nu este sigur că traducerea onix este corectă.

„13Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș.”

Deseori „țara Cuș” este tradusă ca „Etiopia”.

În prezent nu se poate face o identificare sigură a fluviului Ghihon.

„14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul.”

În persana veche, Hidechel se numea Tigra, de la care provine numele grecesc al fluviului, în română Tigru.

Așa după cum am mai arătat, aflarea locului în care a fost Grădina Edenului rămâne un subiect controversat și speculat. Cele mai multe păreri presupun că, pe actuala suprafață a pământului, locul geografic al Edenului și, respectiv, al „Grădinii din Eden”, s-ar afla între râurile Tigru, Eufrat.

Atât Eufratul cât și Tigrul izvorăsc în Turcia și se varsă, reunite, pe teritoriul Irakului, în Golful Piersic.

 „15Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.”

Dumnezeu a pregătit un cămin pentru omul pe care îl crease şi la aşezat în această grădină-cămin (în Grădina Edenuli) cu însărcinarea precisă: s-o lucreze şi s-o păzească.

Înainte de căderea în păcat a omului nu a existat pe pământ nici o vrăjmăşie, nici între animale, nici între om şi animale.

Frica şi vrăjmăşia sunt rezultatele păcatului.

„A păzi grădina” se consideră că avea sensul de „a o aranja”.

În concluzie, din versetele din Biblie, redate anterior, rezultă, clar și precis, că:

1. Într-un loc de pe pământ, numit Eden, Dumnezeu a sădit o Grădină, un parc, special pentru minunatul cămin pregătit primilor oameni pe care i-a făcut, respectiv pentru Adam și Eva.

2. Pentru toate timpurile, „Edenul” a devenit „cea mai înaltă concepţie a omului despre cea mai bună calitate de viaţă pe pământ”, exprimată și prin cuvântul „Paradis”.

3. În condițiile în care aflarea locului în care a fost Grădina Edenului rămâne un subiect controversat, cele mai multe păreri presupun că, pe actuala suprafață a pământului, locul geografic al Edenului și, respectiv, al „Grădinii din Eden”, s-ar afla între râurile Tigru și Eufrat, care izvorăsc în Turcia și se varsă, reunite, pe teritoriul Irakului, în Golful Piersic.

4. Pentru „Grădina din Eden” se mai folosește și numele de „Paradis”, ambele cu sensul de o Grădină, un parc, special făcut de Dumnezeu pentru primii oameni pe care i-a făcut, respectiv pentru Adam și Eva.

„Paradisul, adică locul în care a trăit Adam și Eva, până la căderea lor în păcat, a rămas ca un ideal al fericirii pe pământ, ca imaginea universal omenească despre cea mai înaltă concepţie a omului despre cea mai bună calitate de viaţă pe pământ.” (N. Grigorie Lăcrița)

„Paradisul pierdut” are sensul de locul fericirii supreme, în care a trăit Adam și Eva, pierdut definitiv după căderea lor în păcat.

„Singurul «Paradis pierdut» este «Grădina Edenului», numită «Paradisul Edenului.»” (N. Grigorie Lăcrița)

4. Izgonirea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei din Grădina Eden

Din cauză că sunt numeroase interpretări pe cât de diferite, pe atât de greșite cu privire la izgonirea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei din Grădina Eden, se impun următoarele precizări.

Grădina Eden a fost pe un teritoriu pe pământ, descris în Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza capitolul 3, versetele 23 – 24, destinat trăirii fizice a primilor oameni făcuţi de Dumnezeu, adică pentru Adam și Eva.

După ce Adam și Eva au căzut în păcat, prin neascultarea de Dumnezeu, a avut loc „izgonirea” acestora din Grădina Eden.

„Izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva” nu trebuie înţeleasă cu sensul că aceştia au fost siliţi (alungaţi, goniţi, biciuiţi, împinşi, bruscaţi etc.).) să plece (să se deplaseze teritorial, spaţial) dintr-un anumit teritoriu în altul.

Izgonirea, din Grădina Eden, a lui Adam și a Evei, a avut loc prin desfiinţarea acesteia, pentru totdeauna, de către Dumnezeu.

Adam și Eva au rămas pe loc, în acelaşi teritoriu, numai că, după căderea în păcat (prin neascultarea de Dumnezeu), aceştia au fost obligaşi ca toată viaţa numai prin sudoarea feţei lor să-şi mănânce pâinea.

În Biblie, în Geneza capitolul 3 versetul 19 este înscrisă pedeapsa (= izgonirea) dată de Dumnezeu lui Adam și soţiei sale Eva pentru neascultare în timp ce se aflau în grădina Eden (sublinierile îmi aparţin):

„17. […]blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale:”.

18. spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.

19. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce.”.

 Izgonirea, din Grădina Eden, a lui Adam și Eva, a constat în aceea că Adam și Eva: 

1) până la căderea în păcat, duceau o viață de nemurire condiţionată, în deplină fericire, fără a cunoaște grija zilei de mâine, fără să știe ce este durerea, frica, teama, necazurile, pericolele etc.,

2) din momentul căderii lor în păcat, cu toate că au rămas în același loc, pe același teritoriu, viața lor s-a schimbat radical, trecând atât la starea de muritori, cât și la o viață total diferită, respectiv:

Conform versetului 17: […]blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă își vor obține hrana în toate zilele vieţii lor.

După căderea în păcat, omul va întâmpina mari și permanente greutăţi, pe tot restul vieții, în agonisirea unei sărăcăcioase hrane din pământul blestemat. Zilele omului vor fi acum limitate și nu va exista nici o speranţă de a ieşi din această stare, în care moartea va urma cu siguranţă.

Conform versetului 18:  Spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp.

Spini şi pălămidă. Înainte de căderea în păcat, din pământ creşteau numai plante care erau fie folositoare pentru hrană, fie frumoase la vedere. După căderea în păcat, omul urma să producă şi spini şi pălămidă. Sporirea muncii necesare pentru cultivarea pământului urma să aibă ca rezultat creşterea nenorocirii existenţei omului. El urma să înveţe printr-o experienţă amară, că viaţa despărţită de Dumnezeu poate fi în cel mai bun caz o viaţă de necaz şi durere.

Să mănânci iarbă. Pedeapsa divină prevedea şi o schimbare parţială în dietă. Putem concluziona în mod evident că atât cantitatea, cât şi calitatea cerealelor, nucilor şi a fructelor care i-au fost date la început omului, au fost, ca urmare a blestemului, reduse într-o aşa măsură, încât omul trebuia să caute în ierburi o parte a hranei sale zilnice. Această schimbare se poate datora în parte şi pierderii de către om a anumitor elemente pe care le avea de la pomul vieţii, de asemenea, unei schimbări a climei şi poate mai mult decât orice condamnării omului la muncă anevoioasă în procesul de câştigare a existenţei.

Conform versetului 19:  În sudoarea feţei lor își vor obține și mânca pâinea

În sudoarea feţei tale. Munca grea care era de adăugat la împovărătoarea viaţă a omului este acum viu exprimată în versetul 19. Aceasta se referă în mod deosebit la agricultorul care trebuie să trăiască obţinând hrană pentru el şi familia sa dintr-un pământ care i se împotriveşte, dar se adresează în egală măsură şi tuturor celorlalte ocupaţii. De la căderea în păcat, lucrările omeneşti pot fi îndeplinite numai prin trudă.

Până te vei întoarce în pământ. Din momentul căderii în păcat, destinaţia lor sigură era mormântul. O dată cu schimbarea în natura lui Adam și a Evei din nemurire condiţionată la starea de muritor a început împlinirea teribilei preziceri: în ziua în care vei mânca din „pomul cunoștinței binelui și răului” vei muri negreşit.

Fie și numai în contextul celor de mai sus trebuie înțeleasă izgonirea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei din Grădina Eden.

În CONCLUZIE, în Vechiul Testament, cuvântul „Paradis” își are sensul, numai pentru oamenii vii:

1. Până la izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva:

1.1) numai cu referire la primii doi oameni făcuți de Dumnezeu pe pământ, Adam și Eva;

1.2) pentru a indica teritoriul pe care au trăit Adam și Eva;

1.3) ca loc al fericirii supreme, în care au trăit efectiv Adam și Eva până la izgonirea lor din Grădina Eden.

2. După izgonirea din Grădina Eden a lui Adam și Eva:

2.1) ca o amintire, pentru Adam și Eva, până la izgonirea lor din Grădina Eden;

2.2) pentru a indica teritoriul pe care au trăit Adam și Eva până la izgonirea lor din Grădina Eden;

2.3) ca imagine despre cea mai înaltă concepţie a omului despre cea mai bună calitate de viaţă pe pământ.

5. „Grădina din Eden”, numită și „Paradis”, este total diferită de „Rai”

Așa după cum am mai arătat, sunt frecvente cazurile în care se consideră, greșit:

1) fie că „Grădina din Eden”, numită și „Paradis”, este totuna cu „Raiul”,

2) fie că „Paradisul” este totuna cu „Raiul”, fiind sinonime.

Mai grav este faptul că asemenea greșeli se fac chiar și prin dicționarele de mare circulație de explicare a limbii române.

Explicațiile date în paragraful anterior și exemplele din Anexa nr. 1 și sunt edificatoare în acest sens.

Problema fiind deosebit de importantă, se impune și prezentarea argumentelor prin care să se înțeleagă, chiar și de omul simplu, că (1) „Grădina Edenului” este sinonimă cu „Paradisul” și (2) acestea sunt total diferite de „Rai”

5.1. „Grădina din Eden” a avut o existență vremelnică, de la facerea lui Adam și a Evei și până la căderea lor în păcat.

Grădina din Eden este locul (1) pe care l-a făcut Dumnezeu special pentru Adam și soţia sa Eva, pentru ca în aceasta să locuiască și (2) de unde Adam și Eva au fost izgoniţi după Căderea lor în păcat.

După izgonirea, de către Dumnezeu, a lui Adam și a Evei din Grădina Eden, aceasta a rămas fără oameni pentru care special fusese făcută, fapt pentru care a și desfiinţată, pentru totdeauna, de către Dumnezeu.

5.2. Chiar dacă Grădina din Eden a dispărut pentru totdeauna, noțiunea de „Paradis” a rămas într-o existență spirituală, ca „un loc al fericirii pe pământ”, ca „cea mai înaltă concepţie a omului despre cea mai bună calitate de viaţă pe pământ”.

5.3. În Grădina din Eden ajunsese și Satan (Dracul), chiar înainte de facerea omului.

Biblia precizează că Îngerii au fost creaţi înaintea Pământului (Iov 1:6; 38:4-7).

În tradiția religioasă creștină, Lucifer este „un înger căzut”, adică un înger care a fost alungat de Dumnezeu din ceruri pe pământ pentru că a încercat să se ridice deasupra Lui.

După ce a fost izgonit din Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, numele lui Lucifer a fost schimbat în Satana.

Pe pământ, Lucifer s-a deghizat în șarpe și a ispitit-o pe Eva, în Grădina Edenului, să mănânce „din pomul interzis”, adică din „pomul cunoașterii binelui și răului” (Vezi Biblie, Vechiul Testament, cartea Geneza, capitolul 3, versetele 1-4).

În condițiile în care se spune că „Grădina din Eden” (numită și „Paradis”), este totuna cu „Raiul”, se admite că, pe o perioadă mare de timp, în Rai a fost și Satan (Dracul), ceea ce este de neconceput.

Prezența lui Satan în Grădina din Eden constituie argumentul de necontestat în a înțelege faptul că Grădina din Eden este cu totul diferită de Rai, unde este de neconceput prezența lui Satan.

6. Raiul

Frecvent se face greșeala de a se considera că „Grădina Edenului” este aceeași cu „Raiul”.

Grădina din Eden a fost un teritoriu pe Pământ, clar delimitat și precizat în Biblie

„Raiul” și „Iadul” sunt tărâmuri divin-spirituale, care transcend spațiul fizic și timpul, care sunt dincolo de înțelegerea umană, care depășesc limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile.

Acest punct de vedere evidențiază natura divină, nemuritoare și de altă lume a „tărâmului ceresc divin”, așa cum este menționat în 1Corinteni 2:9:

„9 Dar, după cum este scris: «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»” (1Corinteni 2:9).

Ca plan al lui Dumnezeu, Raiul are o existență numai divin–spirituală, imaterială „pe care ochiul nu a văzuto, urechea nu a auzito, și la inima omului nu s-a suit,” fapt pentru care rămâne inaccesibil și de neînțeles pentru mintea noastră pământească.

Raiul este, în planul lui Dumnezeu, un tărâm divin–spirituală, nematerial, în care (1) sunt chemați cei credincioși să caute prezența lui Dumnezeu, să anticipeze cele veșnice, și (2) unde ajung după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei.

Raiul nu are o există (1) nici spațial–materială, fizică, ca un loc / spațiu distinct pe Pământ, și (2) nici spațial-spirituală, de natură divină, ca un loc distinct, bine definit și localizat în Cer.

În religia creștină, dar și în alte religii necreștine, se crede că Raiul:

1) nu s-a aflat, nu se află și nu se va afla niciodată pe Pământ;

2) se află într-un loc imaginar, „la al treilea cer”, într-un loc al lui Dumnezeu;

3) este locul în care ajung sufletele celor merituoşi după moarte (merituoși în sens biblic);

4) are o existenţă veşnică și infinită;

5) este acolo unde nu există nimic necurat și cu atât mai mult unde nu poate exista Satan, unde nu există griji pentru necesități, unde este fericirea sufletească veșnică;

5) nu este un loc de basm și nici o grădină fermecată.

„Raiul este îmbrățișarea lui Dumnezeu, este Iubirea infinită în care intrăm grație lui Hristos care a murit pe Cruce pentru noi”, a spus Papa Francisc.

Confuziile, nedumeririle, interpretările diferite, chiar contradictorii cu privire la ceea ce se înțelege prin „Rai” sunt cauzate și de definițiile date acestuia în DEX, în special prin a se considera că este sinonim cu paradis, cu eden, cu cer.

Abordarea echidistantă a subiectului mă obligă să precizez și faptul că liber cugetătorii consideră că atât Raiul, cât și Iadul există doar în mintea omului, sunt în interiorul nostru.

„Raiul nu este un loc, ci o stare de spirit.” (John Burroughs)

„Eu îmi sunt raiul sau infernul.” (Schiller)

„Purtăm în noi şi raiul, şi iadul.” (Oscar Wilde)

„Mintea este atotputernică, şi poate schimba Raiul în Iad şi Iadul în Rai.” (John Milton)

7. Paradisul în Noul Testament

În Vechiul Testament, cuvântul „Paradis” apare de trei ori,[2] dar întotdeauna în alte contexte decât în legătură cu Eden, respectiv în: 1) în Cântarea Cântărilor 4:13; 2) Eclesiastul 2:5; 3) Neemia 2:8.

În Noul Testament, cuvântul „Paradis” este folosit de trei ori, respectiv în:

1) Luca, capitolul 23 versetul 43;

2) în 2Corinteni capitolul 12 versetul 2 și 3;

3) Apocalipsa capitolul 2 versetul 7.

În Luca, capitolul 23 versetul 43 cuvântul „Paradis” este folosit de Isus Hristos referitor la „locul unde merg sufletele merituoase imediat după moarte.”

Din 2Corinteni capitolul 12 versetele 2-4 se deduce că Pavel nu se referă la un paradis pământesc, ci la un „Paradis” sinonim cu „cer”, mai precis cu „al treilea cer”.

Din Apocalipsa capitolul 2 versetul 7 se desprinde ideea că „Paradisul” ar exista ca „o grădină a lui Dumnezeu”.

Pentru „grădina lui Dumnezeu” se mai folosesc şi denumirile de „Rai” și de „Împărăția cerului”.

Prin „Rai” se înțelege, în diferite religii, locul în care se duce sufletul omului merituos (merituos în sens biblic) după moarte, iar „Iadul” ar fi locul în care se duce sufletul omului păcătos după moarte.

În Rai nu ar exista griji pentru necesități, astfel că veşnic va fi fericirea sufletească.

În CONCLUZIE, în Noul Testament, cuvântul „Paradis” își are sensul, numai pentru oamenii care au murit:

1) pentru a indica locul în care se duc sufletele oamenilor merituoși (merituoși în sens biblic) după moarte, ca fiind „tărâmul celor binecuvântați”, în viața de apoi, pe lumea cealaltă;

2) ca fiind „Împărăția lui Dumnezeu”, cu denumirile de „Împărăția cerului”, de „Rai”, care s-ar afla în „cer”, mai precis „în al treilea cer”.;

3) pentru a indica „locul unde există fericirea sufletească veşnică”.

Comparativ, sensul cuvântului PARADIS, în Vechiul Testament și  în Noul Testament, este prezentat în Tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

Sensul cuvântului PARADIS, prezentat comparativ,

în Vechiul Testament și  în Noul Testament.

9. CAUZELE care generează interpretări diferite

ale noțiunilor „Grădina Edenului”, „Paradis”, „Rai”

Așa după cum am mai arătat, atât în vorbirea curentă, cât și în dicționarele explicative ale limbii române, există interpretări diferite ale noțiunilor „Grădina Edenului”, „Paradis”, „Rai”, „Iad”.

În cele ce urmează se prezintă unele dintre cele mai importante cauze care generează aceste interpretări diferite.

9.1. Biblia nu poate oferi răspunsuri sigure pentru orice fel de întrebări

Așa cum este imposibil să dovedești existența sacrului[3], așa de greu este ca, din Biblie, să obții răspunsuri certe pentru numeroase întrebări.

Biblia, care conține și multe texte problematice, nu poate oferi răspunsuri sigure pentru orice fel de întrebări.

Trebuie înțeles și faptul că Biblia nu este un document științific.

Biblia este alcătuită din texte care, cronologic, sunt separate, care au fost scrise în perioade diferite, de autori diferiți, ceea ce face ca sensul unor cuvinte să fie și el diferit, așa cum se constată și din cele prezentate în acest articol cu cuvântul „Paradis”.

Este foarte greu să dai o singură definiție cuvântul „Paradis” în condițiile în care:

1) cuvântul „Paradis” nu se găsește în nici un verset din toată Biblia;

2) cuvântul „Paradis” se întâlnește numai în explicarea unor versete din Noului Testament, de către unii dintre autorii acestuia;

3) în Noului Testament, cuvântul „Paradis” este folosit diferit nu numai de la un autor la altul, dar chiar același autor îi dă mai multe sensuri.

Și, ca și când aceste diferențe nu ar fi suficiente, mai intervin, în lumea creștină, și numeroasele doctrine religioase radicale.

În contextul celor de mai sus trebuie înțeles sensul cuvântului „Paradis”.

9.2. Traducerea foarte diferită a unora dintre aceleași versete din Biblie

Biblia este cea mai citită şi cea mai tradusă carte din lume, fiind tradusă în circa 1.800 de limbi.

Biblia a fost tradus din ebraică în limba greacă, această versiune fiind numită „Septuaginta”.

 Mai târziu s-a tradus Biblia din ebraică în limba latină, cunoscută sub numele de „Vulgata”, care continuă să fie biblia standard a Bisericii romano-catolice.

Până în anul 2014 au fost efectuate 15 traduceri ale Bibliei în limba română după Septuaginta.

Orice traducere (și) în limba română ridică numeroase și mari probleme, prin aceasta explicându-se diferențele de formă și de conținut în cazul aceluiași verset. Și asemenea versete sunt chiar foarte multe în toate Bibliile traduse în limba română.

În numeroase cazuri asemenea diferențe sunt atât de mari încât schimbă radical sensul și conținutul unor noțiuni fundamentale din Biblie, așa după cum rezultă și din cele câteva exemple din Tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2

Exemple în care aceleași versete au fost traduse foarte diferit în două biblii

Deosebirea dintre  sensul și conținutul versetelor din cele două Site-uri din Tabelul alăturat sunt izbitoare, care te bulversează pur și simplu, care te trimit într-o stare de nedumerire și mai mare, în loc de clarificare.

În Cap. 2.

2.1. Versetul: „8Si Domnul Dumnezeu a sădit un rai în Eden, spre răsărit, și l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise.

Între „Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden,” și „Domnul Dumnezeu a sădit  un rai în Eden,” este o deosebire precum, spre exemplu, între „a sădi un pom” și „a sădi un suflet”.

Așa după cum am mai arătat, ca plan al lui Dumnezeu, Raiul are o existență numai divin–spirituală, imaterială „pe care ochiul nu a văzuto, urechea nu a auzito, și la inima omului nu s-a suit,” fapt pentru care rămâne inaccesibil și de neînțeles pentru mintea noastră pământească.

Sintagma „a sădi” are sensul (conform DEX) de „a introduce în pământ răsaduri, puieți etc. pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta. Sinonime: a planta.”

„A sădit  un rai în Eden” (Geneza 2:8) te duce cu gândul cel puțin la următoarele întrebări:

1) „un rai” poate fi sădit, poate fi plantat pe un anumit teritoriu de pe pământ, bine definit, precum Edenul?

2) sintagma „un rai” te conduce la gândul că „Domnul Dumnezeu a sădit  un rai” din mai multe altele pe care le-a sădit, pe care le-a făcut etc. Chiar sunt mai multe raiuri?

3) ce Rai era acela în care era și Satan care, deghizat în șarpe, a ispitito pe Eva să muște din fructul interzis?

„Raiul” ar trebui definit și folosit, în special în Cartea Sfântă, numai cu sensul de „lumea lui Dumnezeu”, ca fiind „un mediu spiritual al relației veșnice dintre Dumnezeu și om”, „pe care ochiul nu-l poate vedea, urechea nu-l poate auzi și la care mintea nu poate ajunge”.

2.2. Versetul: „10Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.”

Deci, din teritoriul numit Eden, ieşea un râu, care trece în teritoriul raiului, pe care îl uda și de acolo (din Rai? sau după ce ieșea din Rai?) se împărţea în patru braţe. Și acest verset te bulversează.

2.3. Versetul: „15Si Domnul Dumnezeu l-a luat pe omul pe care-l zidise și l-a pus în rai ca să-l lucreze și să-l păzească.”

„l-a luat”: de unde la luat? Întrebare fără răspuns.

„zidise”: unde îl zidise pe om? o asemenea expresie te conduce cu gândul la „Ana, nevasta Meşterului Manole, femeia zidită de soţ în pereţii Mănăstirii Argeş.”

„l-a luat pe omul pe care-l zidise și l-a pus în rai ca să-l lucreze și să-l păzească.”: omul să lucreze Raiul? Omul să păzească Raiul? De cine să păzească Raiul, pentru că Satan era în acesta? Comentariile sunt de prisos.

În Cap. 3.

3.1. Versetul: 23Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat.

Deci: 1) omul a fost făcut pe pământ; 2) de pe pământ a fost luat și pus în Rai ca să-l lucreze și să-l păzească; 3) după ce a păcătuit a fost scos din raiul Edenului și dus iarăși pe pământ, ca să lucreze pământul din care fusese luat?

3.2. Versetul: „24Și l-a izgonit pe Adam și l-a așezat în fața raiului Edenului; și heruvimi a pus, și sabia de para rotitoare să păzească drumul către pomul vieții.”

Din „l-a izgonit pe Adam și l-a așezat în fața raiului Edenului”, se deduce că Raiul a rămas pe pământ, pe teritoriul descris în Biblie, în Irakul de azi, unde Satanii, inclusiv cei din zilele noastre, au produs așa de multe și de groaznice tragedii milioanelor de oameni, dintre care cei mai mulții erau gata să-şi dea viaţa pentru credinţa în Dumnezeu / Alah.

În loc de concluzii: „Pe vremuri preoții explicau Biblia. Apoi omul a început să citească Biblia și să vrea să o și înțeleagă singur. Iar acum omul nu mai acceptă dogme la care nu găsește explicații convingătoare, pe care nu și le poate explica. Pe cale de consecință, religiile care nu se explică convingător, pe înțelesul omului obișnuit, vor dispărea.” (N. Grigorie Lăcrița)

9.3. În dicționarele de explicare a limbii române

nu se face o distincție între Grădina Edenului”, „Paradis” și „Rai”

În dicționarele de mare circulație de explicare a limbii române se face marea greșeală de a se considera că „Grădina Edenului”:

(1) este aceeași cu „Paradisul” și cu „Raiul”,

(2) este o grădină aflată în cer,  în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate, sau

(3) o grădină fabuloasă din cer în care ar fi trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ar ajunge după moarte sufletele oamenilor fără păcate,

exemplele din Anexa nr. 1 fiind edificatoare în acest sens.

Anexa nr. 1

Exemple de Dicționare de explicare a limbii române în care se consideră

că „Grădina Edenului”, „Paradisul” și „Raiul” sunt la fel

Exemplu de Dicționare ale limbii române în care se considera că „Grădina Edenului”:

1) este aceeași cu „Paradisul” și cu „Raiul”,

2) este o grădină aflată în cer,  în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate, sau

3) o grădină fabuloasă din cer în care ar fi trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ar ajunge după moarte sufletele oamenilor fără păcate,

„PARADIS,  […] Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden.[…] Sursa: DEX ’09 (2009) adăugată de blaurb.

„paradis […]Grădină fabuloasă din cer în care ar fi trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ar ajunge după moarte sufletele oamenilor fără păcate Si: eden, rai.[…]” Sursa: MDA2 (2010) adăugată de LauraGellner.

„PARADIS, […]Grădina raiului în care, potrivit credințelor religioase, au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără păcate; rai1; eden[…]” Sursa: DEX ’98 (1998) adăugată de valeriu.

„PARADIS0 […]Rai.[…]” Sursa: DLRLC (1955-1957) adăugată de blaurb.

„PARADIS s.n. Rai.[…]” Sursa: DN (1986) adăugată de LauraGellner.

„PARADIS […]rai. […]” Sursa: MDN ’00 (2000) adăugată de raduborza

„PARADIS […]Loc al fericirii supreme, unde se crede că ajung după moarte sufletele celor evlavioși; rai; eden. 2) fig. Loc care încântă și desfată privirea și sufletul; rai; eden. 3) Stare de fericire absolută; rai; eden.[…]” Sursa: NODEX (2002) adăugată de siveco

„paradis n. 1. raiu, grădină delicioasă în care se aflau Adam și Eva; 2. locașul fericiților;[…]” Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) adăugată de LauraGellner

„paradís […]„grădină). Raĭ, grădina deliciilor în care, după Biblie, Dumnezeŭ l-a pus pe Adam și pe Eva. Grădina rezervată de Dumnezeŭ celor bunĭ. Fig. Loc încîntător. Stare fericită: o căsătorie fericită e un paradis. […]” Sursa: Scriban (1939) adăugată de LauraGellner.

PARADÍS, paradisuri, s. n. (Bis.) Lăcașul lui Dumnezeu, loc de supremă fericire, imaginat ca o grădină aflată în cer, unde au trăit Adam și Eva până la săvârșirea păcatului originar și în care ajung, după moarte, sufletele oamenilor fără păcate; rai, eden. ◊ Loc. adj. De paradis = splendid, minunat. ♦ (Adesea fig.) Loc plăcut, minunat, splendid; priveliște încântătoare; ceea ce desfată privirea sau sufletul; fericire supremă. – Din fr. paradis, genn. Paradies. După www.DexOnline.Net și https://dexonline.net/definitie-paste

RAI. Loc plin de încântare şi de fericire unde, potrivit credinţelor religioase, ar ajunge după moarte sufletele celor care respectă preceptele religiei; paradis, eden, cer. ♦ Fig. Loc din natură deosebit de frumos. ♦ Fig. Loc în care cineva se simte deplin fericit. (DEX)

conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa

Foto: pixabay.com

Bibliografie

Notă N. Grigorie Lăcrița. Precizări cu privire la Biblie. Fanatismul religios a fost și este una din cauzele principale care a produs și produce cele mai mari dușmănii, atât între oameni, cât și între creștini și, pe cale de consecință, a condus și conduce tot mai mult (1) la divizarea creștinismului în catolici, în protestanți și în ortodocși etc., fapt pentru care a ajuns să fie religia cea mai divizată, și (2) la pierderea constantă și însemnată a tot mai mulți credincioși și simpatizanți. Sunt fanatici religioși care nu acceptă nici chiar ca într-un articol să fie dată o sursă bibliografică, inclusiv o Biblie, care nu este acceptată de cultul lor.

Biblia. Biblia este o carte cu adevărat revelatoare, pentru orice persoană, indiferent de vârstă, de religie, de credință, de pregătire, de preocupări, de concepţia sa despre viaţă şi indiferent dacă o citeşte ca un act de cultură generală, ca o călăuză, ca un îndrumar în viaţă, sau că simte nevoia de apropiere faţă de Dumnezeu.

Biblia, care a fost şi este şi cea mai citită şi cea mai tradusă carte din lume, cunoscând circa 1.800 de traduceri, cu diferențe mai mici sau mai mari, în toate limbile pământului. Cu toate diferențele care există între traducerile ale aceleiași „biblii originale”, ea are, pentru un număr foarte mare de credincioşi, din întreaga lume, autoritate absolută în materie de credinţă şi aceasta datorită faptului că este considerată „Cuvântul lui Dumnezeu”, sau „scrierea care vine de la Dumnezeu”. Indiferent de diferențele dintre cele circa 1.800 de traduceri ale Bibliei, esența rămâne aceeași în toate, adică „Cuvântul lui Dumnezeu”, sau „scrierea care vine de la Dumnezeu”. La fel de adevărat este însă și faptul că, aceste diferențe, mai mici sau mai mari în traducerea bibliei, pot schimba și chiar denatura sensul și conținutul „Cuvântului lui Dumnezeu”, a „scrierii care vine de la Dumnezeu”, cauzând numeroase și mari dispute, care lasă loc și fanatismelor religioase.

Biblia cu explicaţii, de pe Site-ul https://mybible.eu/ro. Fiecare verset are comentarii deosebit de importante și pot fi deschise și văzute păstrând deschisă Biblia acolo unde citești. Această Biblie, fiind (1) în format electronic, cu acces liber și ușor de folosit, (2) cu comentarii și cu explicaţii foarte importante după aproape fiecare verset și (3) având un limbaj mult mai pe înțelesul omului de rând (față de altele), este folosită de subsemnatul în întocmirea materialelor pe teme religioase. Din partea unor fanatici religioși primesc multe reproșuri pentru că folosesc această Biblie, chiar și în condițiile în care aceasta prezintă marile avantaje menționate anterior.

Dicţionar biblic. Editat de J. D. Douglas (S.U.A). Tradus în română și publicat de Editura ,,Cartea Creștină” Oradea, 1995. 

Biblia cu explicații, în format pe hârtie, tipărită de Organizația Christian Aid Ministries. P.O. Box. 360, Berlin, Ohio44610, USA. tipărită în S.U.A. O lucrare monumentală, cu peste 1.500 de pagini, care conține și explicații foarte importante.

https://mybible.eu/ro – Biblia Cornilescu cu comentarii și cu explicaţii foarte importante;

bibliaortodoxa.ro ;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C4%83dina_Edenului – cu privire la „Grădina Edenului”, în textul integral, iar cu privire la cuvântul „Paradis”, în textul despre „Interpretare”

https://www.jw.org/ro/publicatii/reviste/g201301/ce-este-paradisul/ ;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Rai

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C4%83dina_Edenulu

https://viralbeliever.com/ro/where-is-heaven-in-the-bible-623/

[https://ro.wikipedia.org/wiki/Iad_(religie)]