Breasla aurarilor și argintarilor, tinichigiilor, giuvaiergiilor, căldărarilor și arămarilor din Timișoara s-a organizat în anul 1815 [1]. Din privilegiile cunoscute, nici unul nu se referă la existența unei bresle separate a tinichigiilor din Timișoara. Singurul indiciu pentru o breaslă a tinichigiilor timișoreni este tiparul sigilar păstrat în Colecția de matrice sigilare a Muzeului Național de Istorie al Banatului [2]. Este posibil ca în cadrul acestei bresle să se fi folosit mai multe sigilii, reprezentând fiecare meserie în parte, ca atare cel în drept din partea meseriașilor tinichigii a utilizat la validarea actelor emise un sigiliu având în emblemă simbolul care să-i reprezinte. Revenind la tiparul sigilar al Breslei Tinichigiilor din Timișoara, el are rondela sigilară rotundă (33 mm), confecţionată din aramă, gravată în incizie, pentru sigilarea cu ceară. Înălţimea totală a piesei sigilare (rondela sigilară împreună cu mânerul din fier) este de 70 mm. [3]. Este un vestigiu sigilar cu reprezentări simbolice. În câmpul sigilar este reprezentată o lampă [4] stradală din metal de tip felinar deosebit de frumoasă, susţinută vertical de un braţ întins uman ce iese din marginea spaţiului sigilar. Lampa stradală simbolizează unul din produsele finite cunoscute ale acestei asociații profesionale, iar brațul uman ne amintește de persoana însărcinată cu aprinderea și stingerea felinarelor de pe străzile orașului. Simbolul ales de către posesor și reprezentat de către gravor pe tiparul sigilar al acestei bresle, prin produsul finit și brațul uman cu piesa de îmbrăcăminte, ne oferă un interesant material, demn de luat în seamă, pentru cercetare. În exergă între un cerc liniar interior şi două în exterior, unul liniar şi altul spicat s-a scris legenda cu litere majuscule în limba germană: * SIGIL. DER K. K. PRIVILEG: SPAENGLER ZUNFT IN TEMESVAR (SIGILIUL BRESLEI PRIVILEGIATE CEZARO-CRĂIEŞTI A TINICHIGIILOR DIN TIMIŞOARA). Prin traducere, textul legendei ne informează în legătură cu: 1. Tipul breslei (breaslă independentă, formată dintr-o ramură meșteșugărească). 2. Privilegiile obținute: a. breaslă privilegiată (în textul legendei apare numai denumirea generală); b. breaslă cezaro-crăiască (în conținutul legendei aceste privilegii sunt menționate în mod expres). Începutul şi sfârşitul legendei sunt marcate de o roză. Modul în care s-a gravat suprafața discului circular de aramă lipit pe rondela sigilară, ne arată grija pentru respectarea raportului dintre elementele-simbol din câmpul sigilar, dovedesc străduința meșterului pecetar-gravor anonim, de a realiza o execuție artistică cât mai bună. Acest tipar sigilar nu este datat. Având în vedere faptul că tiparul sigilar nu conține în legendă anul de confecționare este anevoios, fără un studiu complementar al documentelor pe care sigiliile s-au conservat, să se stabilească cu exactitate vechimea lui. În legătură cu locul de confecționare a tiparului sigilar prezentat mai sus, opiniem că el este opera unui meșter pecetar local care a lucrat la cererea conducerii breslei.
Note bibliografice:
[1] Vezi Géza Kovách, ,,Răspândirea breslelor rurale în partea de vest a României în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea”, în Ialomiţa materiale de istorie agrară a României, Slobozia, 1983, p. 528; Lajos Kakucs, Breslele, manufacturile și dezvoltarea industrială a Banatului între anii 1717-1918, Timișoara,Ed. Mirton, p. 137 și p. 183; Augustin Mureșan, ,,O scurtă istorie a formării breslelor în Banatul istoric (secolele XIV-XIX)”, în Doru Sinaci, Sorin Bulboacă, Administrație românească arădeană Studii și comunicări din Banat-Crișana, vol. XVII, Arad, Vasile Goldiș University Press, 2022, p. 38
[2] Lajos Kakucs, op. cit., p. 183.
[3] Muzeul Național al Banatului Timişoara, nr. inventar 20.252. Acest tipar sigilar a fost reprodus în două cataloage ale cercetătoarei Maria Vertan, Colecția de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Timișoara, Ed. Mirton, 2007, poziția 27, fig. 27, p. 61; idem, Colecția de matrice sigilare a Muzeului Banatului, Catalog, Ediția a II-a adăugită, Timișoara, Ed. Marineasa, 2008, poziția 27, fig. 27, p. 77.
[4] Lajos Kakucs, op. cit., p. 183.
Augustin Mureșan, Arad
Foto: Milan Șepețan