Granițele terestre sunt adesea considerate drept linii fixe permanente, dar în regiunile muntoase unde ghețarii se topesc se remodelează peisajul, iar uneori autoritățile locale sunt nevoite să redeseneze harta. În regiunile alpine ale Europei, granițele politice sunt adesea trasate pe liniile montane, în general de-a lungul unei diviziuni de drenaj. Pe măsură ce acestea se deplasează din cauza încălzirii globale, vor trebui mutate mai multe granițe. „Din cauza schimbărilor climatice și a ghețarilor elvețieni care se topesc rapid, putem spune că vor exista mai multe cazuri similare în viitor”, a confirmat Oficiul Federal Elvețian de Topografie, Swisstopo.
Pentru ghețarul Theodul, principalele atracții sunt emblematicul munte Matterhorn și posibilitatea de a schia tot timpul anului, din stațiunea Zermatt (1.620 m) pe partea elvețiană și Cervinia (2.050 m), pe partea italiană. Pe măsură ce stațiunile de la altitudine joasă se luptă pentru zăpadă din cauza schimbărilor climatice, ghețarul Theodul atrage un număr tot mai mare de schiori, potrivit EURACTIV.
Doi ghizi subliniază că unele stânci din partea italiană nu mai sunt acoperite de zăpadă „pentru prima dată în decenii”. Acest fapt confirmă o tendință mai largă: în timp ce cei mai mari ghețari se retrag din cauza schimbărilor climatice, mulți dintre cei mai mici au dispărut complet. „Avem 1.400 de ghețari în Elveția în acest moment, mulți sunt mici. Sunt primii care dispar”, a explicat Matthias Huss, șeful Rețelei elvețiene de monitorizare a ghețarilor (GLAMOS) la ETH Zurich.
La 18 iunie, Elveția a organizat un referendum în care 59% din populația țării a votat în favoarea atingerii „neutralității carbonului” până în 2050, în conformitate cu o decizie luată deja anterior la nivelul UE.
Topirea permafrostului este mai lentă, dar are un impact și mai mare asupra deplasărilor de teren, precum și asupra schimbării granițelor între țări. „Dacă vorbim despre căderi de pietre și alunecări de teren, precum cea pe care am avut-o acum două săptămâni la granița cu Elveția și Austria din Tirol, aceasta are legătură cu topirea permafrostului. Ghețarii pot avea și asemenea consecințe, dar într-o măsură mai mică”, a explicat Huss. Potrivit profesorului, toți ghețarii cu cea mai înaltă altitudine din Alpi, cum ar fi cei de pe Mont Blanc, ar putea dispărea până în 2100, în cel mai pessimist scenariu. Dar chiar și în cel mai bun scenariu – de exemplu, dacă națiunile lumii ajung la neutralitatea CO2 până în 2050 – „două treimi din gheața din Alpii europeni nu va mai exista până la sfârșitul secolului”, adaugă Huss.
Între timp, dezvoltarea urbană continuă fără încetare de ambele părți ale graniței, alimentată de atracția… ghețarului. (redacția UZPR)
Foto: Christel/Pixabay