Viața și școala
S-a născut la Macea, în 11 septembrie 1934.
A trecut la cele veșnice la 31 mai 2004.
A urmat școala elementară în comună, apoi Școala de Aviație de la Buzău.
A profesat calitatea de aviator la București, Mediaș, Timișoara (unde s-a și retras).
Opera
A publicat sub pseudonim G. C. Venus.
A debutat în 1966 cu „Iarba câinelui”, la Timișoara (grafica și coperta, Marius Ciupuligă).
Alte volume:
„Secantă la Uranus”, Timișoara, Mirton, 2001 (coperta și grafica, Marius Ciupuligă).
Ultimul volum a rămas nepublicat (din cauza decesului poetului).
Gheorghe Venus Ciupuligă practică o scriere a introspecției și meditativului.
Decriptarea sensurilor și simbolurilor ține de reflexiv și ideatic:
„E-un timp de anarhie
Și vântul bate prost”.
Exprimarea nu este deloc lipsită de metafore (în sensul profesiei de aviator), iar fel de fel de păsări îi amușină prin preajmă:
„Prea tare
Mă latră timpul(…)
Și păsările acestea
Ce tot pleacă spre sud
Neîndurătoare
Strigându-mi din cer schimbarea cifrei.”
Două culori (albastrul și alb) îi sunt mai mereu aproape autorului în zborul înălțimilor:
„Fulgul a primit ordin de sus (…)
El având misiunea sa trăiască numai în zbor.
Sunt grele aripile de vultur(…)
Acolo sus (…)
De pasăre de pradă, fiară
Dar el aleanul
Nu și l-ar putea găsi
Altcum decât la înălțime.”
Poezia înălțimilor este pentru Venus, ca o „Geneză” a unei făptuiri precise (și nu conține prețiozități de stil):
„Nimic nu se mai poate
De-acum ești pe orbită.”
Întrebătorul din Agora se întreabă de pomi, de bani (pre)schimbați în lei, drumuri și daruri (primite de la bunica), simple, albe pânze de misir:
„Să aveți de la mine, mami”.
Ilustrațiile care însoțesc placheta de versuri sunt semnate-tușate de Marius, fiul, dar la pagina 68 izbesc cele două profiluri (semnate de autor).
Desenele sunt parcă tot din zbor, rotative, printre sori, vestind orizonturi.
Și viața este tot un joc: scurt!, văzut în prisma autorului:
„Am învățat să mă joc
De-a pământul
De-a soarele
De-a viața
De-a moartea (…)
Dar așa e jocul
Scurt!”
Poemul „Clar și precis” rezumă Profesiunea de credință a poetului:
„Ciori, porumbei, vulturi, coțofane
Tot felul de păsări
Și tot mai multe avioane (…)
Uneori năvălesc din toate direcțiile” … acolo unde este îngustă granița dintre viață și moarte…
Robust în gândire și profund în zbor metaforic, Venus are nostalgii declarative:
„Nu-ți duc dorul
Nu te plâng”
(…)
„Și întreb
Pe Soare unde îl punem”.
„Secantă la Uranus” este poemul eului liric nedezlipit de ozon de aer și aripi de vultur, ca de fier (până când el aviatorul se teme că va pleca departe fără a ajunge a (mai) spune:
„Și o să- mi fie dor de voi”.
Dar…
„Am să- ți scriu iubito,
Desigur am să-ți scriu
Pe flori de măr sau, poate, pe flori de liliac
Când vei citi scrisoarea
Va fi puțin târziu
Căci eu voi fi departe, chiar dincolo de veac.”
Timpul, cosmicul clepsidric, antiteza bun/rău, omenesc/ceresc sunt câteva din antitezele care răscolesc muze venusiene.
Poet vizionar, Venus Ciupuligă a crezut adverbial, în „acum” (ca un apostolat):
„Acum cântăm noi pe pământ
Mai târziu veți cânta voi
Și ce instrumente muzicale
Vor să fie peste două sute de ani (…)”
„Acum este prea scurt drumul până la moarte
mai târziu oamenii vor dezlega timpul
dar nu vor scăpa de obligațiile vieții
ca de moarte
și moartea s-ar putea să fie altfel
și ce bărbați și ce cântece și fete
și ce instrumente muzicale or să fie
peste două sute de ani!”
Cu siguranță, autor obișnuit cu zborul înspre zări celeste, Venus Ciupuligă a dat sens ideilor sale și crezului său, despre antinomia viață-moarte în context de vers al propriului cuget.
Se pare că un crez fără de tăgadă l-a ghidat în lumea cu pași pierduți:
„Am obosit să cred în lume
în zgomotul de pe pământ
în lucrurile fără de nume
și-n oameni fără de cuvânt.”
***
Cărturari locali. Petru V. Cazan – 105 ani de la naștere, 30 de ani de la (pe)trecerea din viață
Viața și școala
S-a născut în comuna Macea, la 12 august 1919, într-o familie cu cinci copii. Cu nume apostolic, Petru V. Cazan este al patrulea copil al familiei Sofia și Vasile Cazan. Este fratele lui Simion Cazan, zis Manuț, fiica acestuia, Mariana Rung, fiind stabilită în Germania.
Este absolvent al Institutului Biblic Adventist Stupini Brașov.
A profesat în calitate de pastor în mai multe zone ale țării, precum Maramureș și Cluj.
După ani grei de armată, vin alți ani grei de război. Este dus pe front, la Nistru, apoi la Odesa.
Revenind teafăr acasă, își va întemeia o familie cu Viorica Rumînar (în 1948), urmând să crească trei copile: Livia, Doina și Aurora.
A trecut la cele veșnice la 23 iulie 1994.
Opera
A publicat 29 de volume de versuri, întrebări biblice și șarade.
„Florile Golgotei”, Cluj, 1990 (cu o Prefață a autorului).
„Armonia eternei iubiri”, Galați, Editura Porto-Franco, 1990, cu o Prefață a autorului, lector de carte, Constantin Frosiu.
„Valurile vieții”, Cluj, 1990 (cu o Prefață a autorului).
„Bucuria mântuirii”, Cluj, 1991 (cu o Prefață a autorului).
De notat că volumul „Spre culmi” (1956) a rămas în manuscris.
Versurile semnate de Petru V. Cazan oscilează între spiritual, imnic și arhaic. Flori cresc peste tot. Florile Golgotei cresc pe un deal binefăcător și vindecă prin aroma lor „flori de munte și de glastră”.
Acasă este un loc al odihnei:
„Mă-ntorc la casa părintească
La locul sfintelor plăceri”.
Unirea ca o izbândă se regăsește în versuri precum:
„Unirea ne ajută și ne întărește
Să stăm la datorie uniți fiind mereu”
„Unirea dă tărie și liniște deplină
Dă pace, siguranță și aer miresmat”.
Natura întreagă este plină de armonie, încântare, desfătare, muzică, este ca un adevărat concert de iubire. Acolo unde este iubire, ca o dulce armonie, este și adevărată iubire, dar și nădejde:
„Nădejdea!
Marea bogăție
Virtute plină de comori”.
Petru V. Cazan pledează pentru liniște și ascultare (care) „prețuiește / Mult mai mult decât jertfirea”, dar și pentru desăvârșirea vieții prin frumusețea umană:
„Frumoasă este viața
Ce -n taină se hrănește
Spre pacea omenirii
Dând totul ca prinos”.
Aproape toate creațiile în versuri spate de Petru V. Cazan sunt predici sau lecțiuni de etică. Poemele amvonului sunt însoțite de muzicalitate, părtășie cu semenii și lumină interioară.
Simplitatea versurilor redată în poeme ritmate, lungi sau vers alb, în formă concisă a discursului liric, se adresează unui auditoriu deprins cu un tradiționalism redat fidel dogmelor vremii.
Pentru Petru V. Cazan mama este unică:
„Când ai o mamă, ai averi
Și-adevărate mângâieri.”
Valuri de viață se întind peste tot și ating sau nu limanul. Valuri au fost și vin mereu:
„Viața! Mare-nfuriată
Cu al ei necunoscut.”
Nădejdi și deznădejdi se pierd în volumul „Valurile vieții” (150 poeme, datate Cluj, Eforie Nord, Macea, Moisei, Sovata, București, Târgu Mureș, Luduș).
Femeia este văzută de Petru V. Cazan un sprijin:
„Ai fost și ești și vei rămâne
Un ajutor atât de prețuit.”
În unele poeme pledează pentru înlăturarea urii și a egoismului, ca forme de manifestare în cotidian: „De veacuri ura rea străbate.”
Metafora lacrimilor „ca stropi de apă sfântă” și care curg amar, la fel cum „plânsul ascuns” care însoțesc omenirea, îi oferă autorului momente de a îndemna și la bucurii ori plăceri cumpănite.
Ca o concluzie, Petru V. Cazan vine din satul Eroilor anonimi din Macea, văzând lumina zilei la un an după înfăptuirea marelui vis, Unirea, pe care o slăvește în versuri imnice.
Se înscrie în rândul acelor autori din satul de câmpie, pe filiera curentului tradiționalist de factură naturalistă (simplitatea versificărilor făcând posibilă lectura).
membru UZPR, Filiala „Ioan Slavici” Arad