◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro14.07.2024

Fenomenul Nicolae Ioniță

Poate mai potrivit ar fi „fenomenalul Nicolae Ioniţă”, pentru că realizările/performanţele i se datorează direct. Ceea ce a făcut – şi face în continuare – pentru promovarea în lume a literaturii române, deci a culturii române în general, se poate spune că întrece ceea ce face uniunea de profil, cu mult discutatele ICR-uri la un loc. Grafician-caricaturist la bază, locuind la Ploieşti, aflăm de pe internet (https://adevarul.ro/stiri-locale/ploiesti/, informaţie din 2013) că a publicat câteva mii de caricaturi, în tară şi străinătate, a expus în peste o duzină de ţări, a primit numeroase premii româneşti şi internaţionale şi „A fost pentru aproape un deceniu preşedintele departamentului pentru Europa de Est al organizaţiei internaţionale a caricaturiştilor Cartoonists Rights Network.“

De aici până la a trece la veritabila campanie pusă sub sigla „Scriitori români văzuţi de mari graficieni ai lumii” nu mai era decât un pas – dar şi eforturi absolut admirabile. A trimis mulţilor graficieni cu care era în contact imagini ale unor scriitori români, începând, firesc, cu ploieşteanul Ion Luca Caragiale – cu care în 2007 a intrat în Cartea Recordurilor pentru cea mai mare colecţie de portrete ale unui scriitor: primise deja atunci peste 1000 de portrete. Între timp, a trecut de 2000. Performanţe similare a atins în privinţa lui Eminescu, urmat de Eugen Ionescu, Emil Cioran, Nichita Stănescu. Din păcate, puţine portrete au ajuns în expoziţii propriu-zise, rămânând în „expoziţii virtuale” – de pildă, Ploieştiul lui Nenea Iancu a ratat ocazia de a intra şi el în Cartea Recordurilor, cu cea mai mare expoziţie de portrete ale unui scriitor, motivul fiind unul pe care-l tot auzim: nu s-au găsit bani pentru aşa ceva… Noroc că dl Ioniţă îşi găseşte timp şi energie să editeze şi să publice volume cu o parte dintre portretele colecţionate.

Dincolo de numele menţionate mai devreme, alţi peste 250 de scriitori şi oameni de cultură români au beneficiat de atenţia graficienilor de pe toate continentele, printre ei, cititorul prea bine îşi aminteşte, şi Urmuz.

Îl ştiam după nume şi renume pe dl Ioniţă, l-am căutat, i-am sugerat să-l propună şi pe concitadinul nostru ca subiect de expoziţie. Avea deja câteva portrete ale sale, de la „strigările” anterioare, dar ceea ce a urmat mi-a întrecut cu mult aşteptările. Au fost expoziţii, cu o parte dintre portrete, la Curtea de Argeş, Piteşti, Câmpulung, Bucureşti (la Biblioteca Academiei şi la Biblioteca Metropolitană), la Buzău, a ieşit şi un album, sub egida Muzeului Literaturii Române din Bucureşti, cu imagini primite de la 181 de artişti, din 60 de ţări. Ar merita menţionate ţările, dar ocupă prea mult spaţiu.

Şi, desigur, lucrurile nu se opresc aici. Anul trecut, dl Nicolae Ioniţă a demarat proiectul cultural internaţional numit „Omagiu marilor scriitori ai lumii”, gândit ca un „festival” de expoziţii sincronizate, aproape simultane, organizate în mai multe ţări. În noiembrie 2023, am avut şi noi la Centrul de Cultură şi Arte o expoziţie din acest proiect, cu lucrări ale brazilianul Joao Bosco (scriitori din toată lumea, inclusiv români), în acest moment se află pe simezele CCA 29 de portrete ale unor scriitori români, văzuţi de Olexandr Sydorenko, din Ucraina. Eminescu, Caragiale, Blaga şi Urmuz apar de mai multe ori, mulţi alţi scriitori acompaniindu-i: Creangă, Cantemir, Coşbuc, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Alecsandri, Vintilă Horia etc.

De mare cinste sunt toate acestea. Mă întreb ce altă recompensă primeşte dl Nicolae Ioniţă, în afară de bucuria de a face şi de aplauzele noastre, admirative şi recunoscătoare.

 

Gheorghe Păun

 membru titular al Academiei Române și membru al Uniunii Scriitorilor

(revista Argeș Expres)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *