◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro14.07.2024

Cărturari locali. Gheorghe Ciupuligă Venus. 90 de ani
de la naștere, 20 de ani de la (pe)trecerea din viață

Viața și școala

S-a născut la Macea, în 11 septembrie 1934.

A trecut la cele veșnice la 31 mai 2004.

A urmat școala elementară în comună, apoi Școala de Aviație de la Buzău.

A profesat calitatea de aviator la București, Mediaș, Timișoara (unde s-a și retras).

 

Opera

A publicat sub pseudonim G. C. Venus.

A debutat în 1966 cu „Iarba câinelui”, la Timișoara (grafica și coperta, Marius Ciupuligă).

Alte volume:

„Secantă la Uranus”, Timișoara, Mirton, 2001 (coperta și grafica, Marius Ciupuligă).

Ultimul volum a rămas nepublicat (din cauza decesului poetului).

Gheorghe Venus Ciupuligă practică o scriere a introspecției și meditativului.

Decriptarea sensurilor și simbolurilor ține de reflexiv și ideatic:

„E-un timp de anarhie

Și vântul bate prost”.

Exprimarea nu este deloc lipsită de metafore (în sensul profesiei de aviator), iar fel de fel de păsări îi amușină prin preajmă:

„Prea tare

Mă latră timpul(…)

Și păsările acestea

Ce tot pleacă spre sud

Neîndurătoare

Strigându-mi din cer schimbarea cifrei.”

Două culori (albastrul și alb) îi sunt mai mereu aproape autorului în zborul înălțimilor:

„Fulgul a primit ordin de sus (…)

El având misiunea sa trăiască numai în zbor.

Sunt grele aripile de vultur(…)

Acolo sus (…)

De pasăre de pradă, fiară

Dar el aleanul

Nu și l-ar putea găsi

Altcum decât la înălțime.”

Poezia înălțimilor este pentru Venus, ca o „Geneză” a unei făptuiri precise (și nu conține prețiozități de stil):

„Nimic nu se mai poate

De-acum ești pe orbită.”

Întrebătorul din Agora se întreabă de pomi, de bani (pre)schimbați în lei, drumuri și daruri (primite de la bunica), simple, albe pânze de misir:

„Să aveți de la mine, mami”.

Ilustrațiile care însoțesc placheta de versuri sunt semnate-tușate de Marius, fiul, dar la pagina 68 izbesc cele două profiluri (semnate de autor).

Desenele sunt parcă tot din zbor, rotative, printre sori, vestind orizonturi.

Și viața este tot un joc: scurt!, văzut în prisma autorului:

„Am învățat să mă joc

De-a pământul

De-a soarele

De-a viața

De-a moartea (…)

Dar așa e jocul

Scurt!”

Poemul „Clar și precis” rezumă Profesiunea de credință a poetului:

„Ciori, porumbei, vulturi, coțofane

Tot felul de păsări

Și tot mai multe avioane (…)

Uneori năvălesc din toate direcțiile” … acolo unde este îngustă granița dintre viață și moarte…

Robust în gândire și profund în zbor metaforic, Venus are nostalgii declarative:

„Nu-ți duc dorul

Nu te plâng”

(…)

„Și întreb

Pe Soare unde îl punem”.

„Secantă la Uranus” este poemul eului liric nedezlipit de ozon de aer și aripi de vultur, ca de fier (până când el aviatorul se teme că va pleca departe fără a ajunge a (mai) spune:

„Și o să- mi fie dor de voi”.

Dar…

„Am să- ți scriu iubito,

Desigur am să-ți scriu

Pe flori de măr sau, poate, pe flori de liliac

Când vei citi scrisoarea

Va fi puțin târziu

Căci eu voi fi departe, chiar dincolo de veac.”

Timpul, cosmicul clepsidric, antiteza bun/rău, omenesc/ceresc sunt câteva din antitezele care răscolesc muze venusiene.

Poet vizionar, Venus Ciupuligă a crezut adverbial, în „acum” (ca un apostolat):

„Acum cântăm noi pe pământ

Mai târziu veți cânta voi

Și ce instrumente muzicale

Vor să fie peste două sute de ani (…)”

„Acum este prea scurt drumul până la moarte

mai târziu oamenii vor dezlega timpul

dar nu vor scăpa de obligațiile vieții

ca de moarte

și moartea s-ar putea să fie altfel

și ce bărbați și ce cântece și fete

și ce instrumente muzicale or să fie

peste două sute de ani!”

Cu siguranță, autor obișnuit cu zborul înspre zări celeste, Venus Ciupuligă a dat sens ideilor sale și crezului său, despre antinomia viață-moarte în context de vers al propriului cuget.

Se pare că un crez fără de tăgadă l-a ghidat în lumea cu pași pierduți:

„Am obosit să cred în lume

în zgomotul de pe pământ

în lucrurile fără de nume

și-n oameni fără de cuvânt.”

  

***

 

Cărturari locali. Petru V. Cazan – 105 ani de la naștere, 30 de ani de la (pe)trecerea din viață

Viața și școala

S-a născut în comuna Macea, la 12 august 1919, într-o familie cu cinci copii. Cu nume apostolic, Petru V. Cazan este al patrulea copil al familiei Sofia și Vasile Cazan. Este fratele lui Simion Cazan, zis Manuț, fiica acestuia, Mariana Rung, fiind stabilită în Germania.

Este absolvent al Institutului Biblic Adventist Stupini Brașov.

A profesat în calitate de pastor în mai multe zone ale țării, precum Maramureș și Cluj.

După ani grei de armată, vin alți ani grei de război. Este dus pe front, la Nistru, apoi la Odesa.

Revenind teafăr acasă, își va întemeia o familie cu Viorica Rumînar (în 1948), urmând să crească trei copile: Livia, Doina și Aurora.

A trecut la cele veșnice la 23 iulie 1994.

 Opera

A publicat 29 de volume de versuri, întrebări biblice și șarade.

„Florile Golgotei”, Cluj, 1990 (cu o Prefață a autorului).

„Armonia eternei iubiri”, Galați, Editura Porto-Franco, 1990, cu o Prefață a autorului, lector de carte, Constantin Frosiu.

„Valurile vieții”, Cluj, 1990 (cu o Prefață a autorului).

„Bucuria mântuirii”, Cluj, 1991 (cu o Prefață a autorului).

De notat că volumul „Spre culmi” (1956) a rămas în manuscris.

Versurile semnate de Petru V. Cazan oscilează între spiritual, imnic și arhaic. Flori cresc peste tot. Florile Golgotei cresc pe un deal binefăcător și vindecă prin aroma lor „flori de munte și de glastră”.

Acasă este un loc al odihnei:

„Mă-ntorc la casa părintească

La locul sfintelor plăceri”.

Unirea ca o izbândă se regăsește în versuri precum:

„Unirea ne ajută și ne întărește

Să stăm la datorie uniți fiind mereu”

„Unirea dă tărie și liniște deplină

Dă pace, siguranță și aer miresmat”.

Natura întreagă este plină de armonie, încântare, desfătare, muzică, este ca un adevărat concert de iubire. Acolo unde este iubire, ca o dulce armonie, este și adevărată iubire, dar și nădejde:

„Nădejdea!

Marea bogăție

Virtute plină de comori”.

Petru V. Cazan pledează pentru liniște și ascultare (care) „prețuiește / Mult mai mult decât jertfirea”, dar și pentru desăvârșirea vieții prin frumusețea umană:

„Frumoasă este viața

Ce -n taină se hrănește

Spre pacea omenirii

Dând totul ca prinos”.

Aproape toate creațiile în versuri spate de Petru V. Cazan sunt predici sau lecțiuni de etică. Poemele amvonului sunt însoțite de muzicalitate, părtășie cu semenii și lumină interioară.

Simplitatea versurilor redată în poeme ritmate, lungi sau vers alb, în formă concisă a discursului liric, se adresează unui auditoriu deprins cu un tradiționalism redat fidel dogmelor vremii.

Pentru Petru V. Cazan mama este unică:

„Când ai o mamă, ai averi

Și-adevărate mângâieri.”

Valuri de viață se întind peste tot și ating sau nu limanul. Valuri au fost și vin mereu:

„Viața! Mare-nfuriată

Cu al ei necunoscut.”

Nădejdi și deznădejdi se pierd în volumul „Valurile vieții” (150 poeme, datate Cluj, Eforie Nord, Macea, Moisei, Sovata, București, Târgu Mureș, Luduș).

Femeia este văzută de Petru V. Cazan un sprijin:

„Ai fost și ești și vei rămâne

Un ajutor atât de prețuit.”

În unele poeme pledează pentru înlăturarea urii și a egoismului, ca forme de manifestare în cotidian: „De veacuri ura rea străbate.”

Metafora lacrimilor „ca stropi de apă sfântă” și care curg amar, la fel cum „plânsul ascuns” care însoțesc omenirea, îi oferă autorului momente de a îndemna și la bucurii ori plăceri cumpănite.

Ca o concluzie, Petru V. Cazan vine din satul Eroilor anonimi din Macea, văzând lumina zilei la un an după înfăptuirea marelui vis, Unirea, pe care o slăvește în versuri imnice.

Se înscrie în rândul acelor autori din satul de câmpie, pe filiera curentului tradiționalist de factură naturalistă (simplitatea versificărilor făcând posibilă lectura).

 

a consemnat Florica R. Cândea

membru UZPR, Filiala „Ioan Slavici” Arad

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *