Într-o democraţie autentică, libertatea omului este garantată prin legi emise de aleşii poporului, ei înşişi stabiliţi în cadrul unor alegeri democratice, prin vot universal, într-o ţară democratică, independentă şi suverană. La fel, libertatea presei trebuie să fie garantată în mod categoric, prin lege, fără imixtiuni din partea politicului, a sistemului mafiot şi oligarhilor care deţin puterea economică, ce vor să ţină sub control strict presa. Este adevărat că mult trâmbiţata libertate a presei, din partea guvernanţilor, nu are şi o acoperire reală în viaţa de zi cu zi a jurnaliştilor.
Neimplicarea autorităţilor în a sprijini presa prin măsuri legislative de finanţare generală a acesteia face ca anumite trusturi de presă să fie finanţate de partide politice şi de marii patroni, astfel jurnaliştii să fie controlaţi şi forţaţi să scrie după cum li se dictează. Jurnaliştii, fără să-şi dorească asta, sunt puşi într-o situaţie delicată şi penibilă, doar pentru a putea să-şi exercite profesia, într-un fel sau altul. În această situaţie, libertatea presei este în discordanţă cu legea şi prevederile internaţionale. Atâta timp cât nu putem să scriem ceea ce dorim, în conformitate cu adevărul, libertatea presei este grav afectată. Să nu ne ascundem, să spunem că sunt cazuri de cenzurare a presei, prin presiuni din zona politicului şi a unor directori ai trusturilor de presă, care se opun anumitor articole de presă.
Mai mult, trebuie să amintim că mulţi jurnalişti au fost daţi afară pentru că nu s-au conformat directivelor. Jurnaliştii sunt puşi în situaţia de a renunţa la starea lor de verticalitate şi obiectivitate şi de a nu mai fi furnizori ai adevărului. Meseria de jurnalist este mai întâi de toate o provocare, de a scoate la lumină anumite derapaje. Ca jurnalist, îţi asumi anumite riscuri, dar ai mulţumirea că ceea ce faci aduce satisfacţie muncii tale şi este bine receptat de cititori. Nu trebuie să uităm faptul că presa are şi un potențial manipulator şi de dezinformare. Fenomenul este voit, din partea jurnaliştilor, sau fără voia lor, ce vine pe diverse canale de intoxicare a presei.
Când anumite servicii, corporaţii, partide etc. vor să lanseze anumite informaţii, zvonuri, apelează la presă, direct sau indirect. Presa se lasă astfel „păcălită”, difuzând informaţii (pe surse) care ulterior s-au dovedit eronate. Cum presa are credibilitate, informaţiile ajung unde trebuie şi îşi ating ţelul. S-au văzut dezinformările (pozitive sau negative) referitoare la vacinul Covid, la războiul din Ucraina, sau cele în privinţa guvernării etc. Evident, dezinformările şi manipulările nu mai servesc intereselor oamenilor şi nu au în vedere binele comun. Trebuie ştiut că jurnaliştii sunt părţi ale unui întreg ce reprezintă o forţă. Nu mai sunt singuri.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România militează pentru unitatea jurnaliştilor, pentru întărirea legăturii cu românii de pretutindeni, care le asigură forţa necesară, cât şi pentru libertatea autentică a presei, fără imixtiuni din exterior. Da, în interiorul Uniunii avem o altă abordare a fenomenului jurnalistic, o mai mare încredere că facem ceea ce trebuie. Etica profesională ne obligă să fim de partea adevărului, fără incitare la ură şi violenţă. Să avem o abordare realistă a tuturor evenimentelor fără să urmărim anumite interese şi să facem jocul altora. Jurnaliştii trebuie să facă un front comun împotriva ameninţărilor şi pericolelor la care sunt expuşi. „Toţi pentru unul, unul pentru toţi!”.
Vasile Vulpaşu
UZPR Gorj – Mehedinţi
(Revista UZP, nr. 29/2023)