La ora actuală, omenirea consumă resursele naturale într-un ritm pe care planeta nu-l poate susţine. În acelaşi timp, eliminăm în atmosferă mai mult CO2 decât pot absorbi ecosistemele. De ce trebuie să protejăm pădurea? Trebuie să o protejăm nu doar pentru noi, ci şi pentru animalele şi plantele distruse în urma poluării. Trebuie să plantăm păduri, nu numai pentru a însănătoși forţele naturale ale solului, dar și pentru că ele sunt de folos economiei țării. Nu vreau să scriu aici despre nenorocirile pe care le aduce după sine distrugerea pădurilor. Acolo unde s-au distrus pădurile, pământul devine steril şi se îmbolnăvește de cancer uscat. După un anumit număr de ani, brusc au început inundațiile, surpările. Căci aceste nenorociri s-au întâmplat pentru că pământenii au privit lucrurile rupte unele de altele. În natură totul este într-o strânsă legătură: pământul, munţii, pădurea, râurile…
Dacă agricultura ţărănească va avea un viitor în România, acest viitor va depinde foarte mult de voinţa şi capacitatea noastră de a reveni la o viziune agrară şi creştină asupra lumii. Omul nu poate exista fără agricultură şi ar dispărea odată cu aceasta. României îi mai sunt necesari circa 25 de ani pentru a avea o agricultură mai performantă, comparabilă cu cea a ţărilor europene dezvoltate. Sunt necesare investiţii masive în toate sectoarele agriculturii, deoarece nu putem progresa numai cu dezvoltarea unui anumit domeniu. Dacă ne uităm atenţi la ceea ce s-a petrecut în ţara noastră, după ’89 şi până în prezent, constatăm cu uimire disoluţii după disoluţii. Agricultura, fosta mândrie a ţării pe vremea comunismului, alături de industrie – şi acestea sunt la pământ. Să nu mai vorbim de atingerea gravă adusă demnităţii învăţământului românesc. Și exemplele pot continua… Trăim vremuri incerte, viitorul nu se anunţă nici el mai sigur, iar drumul este obositor.
Florenţ Mocanu / UZPR
senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”