Apariția într-o nouă ediție (cu sprijinul UZPR) a cărții lui Dan Ursuleanu O legendă a Radioului românesc: Programul 3, se dorește a fi „un curriculum vitae colectiv” ce nu poate fi cuprins acum într-un simplu text jurnalistic. Aș atrage însă atenția asupra unei dimensiuni extraradiofonice a foștilor mei colegi, anume prezența lor literară printr-un număr apreciabil de cărți și scenarii. Nu din narcisism – atât de activ în această epocă a autoadmirației – voi lua drept martor dicționarul Scripta manent (editura Casa Radio, 2004) pe care l-am redactat în ideea că perisabilul inclus în statutul lucrării radiofonice poate fi evitat grație unor produse editoriale mai puțin expuse trecerii timpului. Descopăr astfel că primul nume (din zecile aflate în carte) este – în ordine alfabetică, desigur – cel al Georgetei Adam, autoare care a valorificat oportun mărturiile diverșilor săi invitați la microfonnul emisiunilor realizate. Volume precum Bat clopotele pentru Basarabia (1995), Proba exilului (2002) și Clepsidra cu amintiri (2003) sunt doar câteva din bibliografia harnicei jurnaliste, mereu atentă la promovarea valorilor naționale și universale, ca și istoricul și criticul literar Ioan Adam, editor al operei lui Duiliu Zamfirescu, alături de care formează un binom radiofonic redutabil.
Ceea ce poate surprinde cititorul / ascultătorul este evantaiul amplu al genurilor (publicistice și literare) în care s-au afirmat colegii noștri de la Programul 3. Începând cu poezia, prin subtila melancolie lirică a lui Constantin Săbăreanu (Semnele trecerii -1966, Poeme -1973) și Marin Constantin (Mierea pământului-1976, Când cerne blând lumina-1979, Proprietarul de singurătate -2002, cărți de certă spontaneitate, scrise sub cupola radiofonică de la „3”), continuând cu prozatori încercați ca Eduard Jurist și Grigore Ilisei – ambii din echipa fondatoare a radioprogramului și ale căror bibliografii masive nu permit citarea aici doar a câtorva titluri. Nu putem omite însă amplitudinea epică manifestată în zona umorului si a literaturii pentru copii în cazul lui Eduard Jurist și a romanului, nuvelei, povestirii ori a notelor de călătorie în cazul lui Grigore Ilisei. Lor li s-au alăturat în timp Sebastian Sârcă, autor al unui mic Bildungsroman modular (Călătorind spre vârful ființei mele) dar și al unui roman politic ce încearcă radiografia unui sistem represiv (Martorii lui Seninu), Daniel Tei (autor de proză onirică în Acoperișul fără casă dar și de piese teatru pentru copii și oameni cărunți), Noe Smirnov (nuvele în Strada fericirii și povestiri în Cu amândouă mâinile dar și agreabile memoriale de călătorie).
Umorul este ilustrat de savuroasele cărți (antume și postume) ale lui Dan Ursuleanu, spiritual „menestrel la curțile comediei” și de cele ale lui Paul Grigoriu (Vară franceză și Cangur la toate rod al prezenței autorului la competiții internaționale evident în calitate de spectator), autorul rămânând în memoria cititorilor prin volumul său de debut (Anatomia unei străzi, retrăire a unui „temps perdu et retrouvé” pe strada Armenească a Bacăului unde copilărise).
Literatura de anticipație a fost bine reprezentată de traducerile lui Ștefan Ghidoveanu (din Philip K. Dick, John Brunner și Gérard Klein) ca și de textele originale destinate literaturii S.F.
O distinsă prezență în aria criticii și istoriei teatrului a impus-o pe Doina Papp printre cei mai competenți teoreticieni ai Thaliei. Monografiile dedicate unor instituții teatrale precum scena de la Nottara (Viața pe o scândură) sau unor personalități ca actrița Silvia Popovici (Treptele iubirii) sau regizorul Dan Micu (Un destin spulberat) s-au adăugat zecilor de scenarii și emisiuni de sinteză (Romanele teatrului și Când comedia era rege) de mare audiență la publicul spectator. De altfel scenariul radiofonic, devenit brand inconfundabil al instituției din strada Nuferilor a fost slujit cu har de colegele noastre Sofia Șincan, Camelia Stănescu, Magdalena Boiangiu și Doina Berchină care au contribuit la profilarea și developarea unui gen radiofonic viu și complex.
Titus Vîjeu
P.S. Nu ar fi bine să-l uit pe Radu Comănescu, intelectual de substanță pe care l-am invitat în 1990 să ni se alăture la Programul 3 după mai mulți ani de colaborare. Alcătuitor al paginilor de față, Radu a scris mii de pagini consacrate francmasoneriei și parapsihologiei. Parcă pentru a-și spăla păcatele îndrăznelilor tematice a publicat în 2002 (sub pseudonimul Radu Diac) o Viață a Sfântului Apostol Pavel ajutându-ne să găsim calea spre porțile raiului unde se spune că Sfântul Apostol are un frate influent. Deși Raiul se numea deja pentru noi toți Programul 3…