Zilele trecute, în două importante puncte vamale au fost oprite să intre în țară mai multe TIR-uri în care se aflau mari cantități de deșeuri provenind din Germania, Austria și Italia. Bineînțeles, în actele însoțitoare fiind trecute cu totul alte lucruri decât ce era în realitate acolo. Cam asta este tot ce ni s-a spus despre aceste noi tentative de a face din România lada de gunoi a ultra-imaculatei Europe, bineînțeles cu concursul unor mâini calificate de la noi, de acasă. Mâini calificate și îndelung experimentate, dacă ne gândim că nu vorbim despre o premieră în materie. Motiv pentru care nu pot să nu îmi exprim surprinderea că nu ni s-a spus și care sunt firmele cărora le aparțineau TIR-urile respective și, dacă nu e cu bănat, dacă și ce măsuri s-au luat de către organele competente. Foarte probabil, mi se va răspunde că este vorba despre protejarea prestigiului și a intereselor firmelor în chestiune, dar, iertat să fiu, la protejarea calități mediului și a sănătății noastre nu s-au gândit firmele cu pricina?
Dar de ce ne-am mai mira că suntem luați drept locul în care aceste trei state membre ale Uniunii Europene au ales să își arunce gunoaiele cât mai departe de casă, atâta vreme cât pe plaiurile noastre de baladă se mai găsesc unii care chiar ne recomandă că așa și stă treaba?! Mă refer, mai nou și mai nou, la zvonul pe care l-a lansat o persoană cu pretenții de VIP mass-media, din care reiese că aceia care, la ora asta, s-ar încumeta să vină pe litoralul românesc riscă să fie atacați de bacteria E-COLI. Întrucât, susține alarmistul de serviciu, prin conducte special instalate, în apa mării sunt deversate mari cantități de fecale și de urină. Vă puteți imagina ce impact emoțional are o asemenea (zice-se!) avertizare și, mai ales, ce pierderi va putea înregistra industria turismului autohton dacă ea ar fi și crezută. Industrie a turismului care, și așa, după cum rezultă din datele care circulă în spațiul public, în momentul de față nu stă pe roze…
După cum era de așteptat, acest zvon panicard nu a rămas fără reacție, așa încât, în urma unei aplicate investigații realizată de Diana Scarlat- redutabilă colegă de breaslă căreia îi transmit sincere felicitări pentru demersul său-, a reieșit că , în realitate, totul nu este decât un fake-news împuțit! Ceea ce nu însemnă că, odată dat fiind în vileag adevărul, trebuie încheiată și discuția. Dimpotrivă, cred că entități responsabile, profesioniști din industria turismului românesc, pot și trebuie să îl abordeze pe acest lansator de fumigene și să îi tragă la răspundere.
Printr-o dureroasă împrejurare, acest zvon împuțit (repet și întăresc termenul!) care se poate aduce foarte mari prejudicii materiale și morale industriei ospitalității, HORECA, a fost lansat în aceste zile în care ne luăm rămas bun de la Dan Matei Agathon, cel mai performant ministru al Turismului din ultimele treci decenii, despre care Adrian Năstase scrie că „a avut curajul de a fi un vizionar în lumea complicată a turismului’’. Știu că risc să mi se răspundă, invocându-se anumite clișee propagandistice și prejudecăți, între care se află și susținerea că regretatul Dan Matei Agathon ar fi vinovatul pentru eșecul ambițiosului proiect Dracula Park. Am, însă, încredere în buna credință a cititorului, și de aceea vă invit să citim cele scrise de către Adrian Năstase, primul ministru în mandatul căruia Dan Matei Agathon a fost ministru al Turismului, despre acele „diverse ONG-uri, susținute din interior și din afară’’ și care „au omorât un proiect care putea fi un asset pentru turismul românesc’’. „Vă rog – argumentează Adrian Năstase – să consultați astăzi anunțurile de pe ebay.com și să căutați produsele cu denumirea Dracula. Veți găsi peste 97.000 de produse vândute sub acest label, toate vândute de persoane sau firme străine’’. După care, vine și concluzia, pe cât de amară, pe atât de adevărată: „Nouă ne rămâne doar partea sângeroasă a personajului, banii îi iau alții’’. Referirea la „partea sângeroasă a personajului’’ vizând narativele despre Vlad Țepeș, denumit și Dracula, eroul romanului scris în 1897 de Bram Stoker și al unor pelicule cu cert impact comercial. Dracula, contele Dracula, fiind numele pe care dușmanii îl foloseau spre a-l stigmatiza pe Vlad Țepeș. Subiect pe care istoricii români l-au abordat cu argumente și cu rigoare despărțind adevărul de denigrare. Fapt care explică și referirea la „partea sângeroasă a personajului’’ pe care o face Adrian Năstase în comentariul său.
Că proiectul acelui Dracula Park nu a fost doar o vorbă în vânt ne-o dovedește faptul că, într-un interviu publicat în august 2022, Dan Matei Agathon relua subiectul, cu mențiunea că această neîmplinire este și rămâne cel mai mare regret al său. Făcând, totodată, mențiunea că nerealizarea proiectului său de suflet avea o singură cauză: „Pentru că era prea bun!’’. Subiect care, cred, ar merita să fie reanalizat. Desigur, dacă ar exista și interesul să se facă o asemenea investigație!
Nu m-aș încumeta, în schimb, să dau un pronostic dacă, așa cum își dorea regretatul său vizionar, se va găsi cineva interesat ca proiectul acelui Dracula Park să se realizeze și să aducă milioane de turiști pe an. Cred, însă, cu tărie că stă în puterea noastră să punem capăt atât de păgubitoarei deprinderi de a ceda unor presiuni și jocuri de interese, din țară și din afara ei, în urma cărora nouă, aici, acasă, ne-ar reveni numai și numai ciurucurile și daunele din proiectele de valorificare a resurselor interne al țării. Bașca ceea ce aduc, de peste mări și țări, traficanții năimți ai capitalismului de cumetrie sau colportează zvoniștii din media alternativă!
Șerban Cionoff
(jurnalul.ro)