O primăvară atipică, ce anotimp ciudat, semn că natura într-un fel se răzbună pentru toate experiențele făcute de om. Primăverile copilăriei de altădată s-au topit în amintiri. Și totuși, o boare subțire primăvăratică învăluie nordul orașului, care începe să se miște potolit. Chiar dacă nu mai vibrează ca pe timpuri, când, la aceleași ore matinale, era invadat și cotropit de fascinația salopetelor albastre, brendul nostru național. O, tempora!
Dincolo de această divagație sentimentală știu că trebuie să ajung, am promis, dar o viroză mi-a tăiat entuziasmul, ținându-mă o perioadă în casă. Și, cum ziaristului îi șade bine cu drumul, pornesc, pașii știu singuri drumul spre obiectiv, Muzeul satului bănățean, acest unic depozitar de patrimoniu românesc situat în imediata vecinătate a orașului Timișoara și care pe parcursul celor 52 de ani de utilitate publică a suferit multe transformări atât de ordin structural-constructiv, cât și de administrare. Acum se află în custodia Consiliului Județean Timiș, care se străduiește să-i asigure toate condițiile unei funcționări în ton cu cerințele europene. N-aș fi cutezat să scriu despre acest obiectiv, dar efortul merită. Acest demers va ajuta la promovarea tradițiilor și spiritului românesc prin Proiectul ,,Elemente etnografice și folclor în spațiul european”, inițiat de doamna prof. Elena Trifan, un neobosit activist voluntar social-cultural și publicist de notorietate, sub egida UZPR.
Sunt la poarta Muzeului, agentul de la intrare este pe fază, mă prezint și în câteva minute sunt în biroul doamnei Maria Mândroane, dr. etnolog, care lucrează aici de 30 de ani, în timpul liber scrie poezie în grai, dar și poezie clasică de sensibilitate și meditație profundă. Aflu de la domnia sa o serie de elemente care întregesc istoricul acestui izvor de tradiții și spirit românesc.
Ideea înființării unui muzeu în aer liber a fost susținută pentru prima dată de către Ioachim Miloia, cunoscută personalitate culturală a Banatului (pictor, istoric de artă, restaurator de biserici etc).
În anul 1928, după ce a participat la deschiderea muzeului etnografic al Transilvaniei, din Cluj, a cerut municipalității acordul pentru a înființa în curtea Castelului Huniade un mic muzeu sătesc, cuprinzând biserici din lemn, cruci, case țărănești etc., de interes istoric și artistic. La insistențele celor care i-au urmatlui Iui Ioachim Miloia la conducerea Muzeului, Marius Moga și Ioan Dihor, în anul 1967, Muzeul a primit actuala suprafață de teren, respectiv 17 hectare, pe care s-a dezvoltat muzeul etnografic în aer liber al Banatului, deschis pentru public la 20 august 1971. Până în anul 2000 a funcționat ca Secție a Muzeului Banatului, după care, prin Hotărârea numărul 48/2212/1999, a devenit instituție separată, în subordinea Consiliului Județean Timiș. Prin patrimoniul cultural deținut și prezentat publicului vizitator, Muzeul satului bănățean constituie o pagină deschisă din istoria Banatului a civilizației populare tradiționale a românilor și minorităților din această regiune.
După toate aceste detalii „la cald”, ieșim în „decor” și parcurgem la pas circuitul de vizitare. Pe Aleea principală descoperim Vama Timișoara, Casa Bata, Gospodăria Căpâlnaș (Arad), Gospodăria de olari de la Birchiș, Gospodăria de la Chizătău, Centrul civic, Biserica Topla, Școala de la Bârna, Primăria Sărăzani, Casa națională Babșa.
Aleea etniilor, Casa ucraineană, Casa germană, Biled, Sălașul slovac, Casa sârbă, Casa maghiară Babșa, Gospodăria Zolt, Jebel, Casa deportaților din Bărăgan, Casa Visag
Muzeul viu; Casa românească.
În interior, corp B, expoziții permanente. Și cele temporare, corp A, amplasate în clădirea pavilionară.
Muzeul satului bănățean este singurul muzeu cu profil etnografic din România care cuprinde centrul civic al satului, format din Primărie, biserică, școală, casa națională și birt, în care se desfășoară majoritatea activităților cultural-educative și științifice specifice și benefice unei localități.
Alături de Casa națională s-a amenajat o scenă în aer liber, unde, în perioada estivală, în fiecare duminică are loc „Hora satului” precedată de spectacole etno-folclorice.
Din luna iulie 2006, în cadrul Muzeului satului bănățean s-a mutat Secția de etnografie de la Muzeul Satului, cu cele peste 10.000 de piese de patrimoniu, structurate în patru colecții mari de țesături, icoane, artă, prelucrarea lemnului și ceramică.
În cadrul Muzeului satului există de asemenea colecții de grafică documentară veche și arhiva documentară, precum și colecția fototeca, albume și cărți.
Evenimente ce se desfășoară aici, în cursul anului:
– Simpozion internațional de comunicări științifice „Memoria satului românesc”, la care participă invitați din Banatul istoric și din țară;
– Expoziție personalități bănățene, Expoziție de fotografie, Open Press Photo”;
– Târgul meșterilor populari, Festivalul culinar multietnic și roadele toamnei”;
– Pe pontonul Hambarului de la Muzeul viu – „Veranda literară”.
– Festivalul condeierilor plugari, cu participanți din zona Banatului, din țară și Diaspora.
Muzeul satului bănățean este unul dintre obiectivele cele mai vizitate de turiști.
Și, ca o surpriză plăcută, din 24 aprilie la 1 mai 2023 a fost inaugurat „Parcul primăverii”! Dulce primăvară, drag vis de iubire! Un parc tematic, o celebrare a poeziei românești, a renașterii naturii și a optimismului anotimpului primăvara. În perioada 24-aprilie 1 mai au fost organizate o serie de activități, ateliere, concerte și tururi ghidate, foarte bine primite de un număr semnificațiv de vizitatori și iubitori de muzică, poezie și divertisment.
Începând cu 26 martie 2023 Muzeul satului bănățean a trecut la programul de vară, după cum urmează: marți – sâmbătă de la orele 10,00 -18,00 , casieria se închide la 17,15; duminica , 12,00 -20,00, casieria se închide la 19,15, luni- închis pentru vizitare.
Dumitru Buțoi / UZPR Timiș