În perioada 1 iunie-30 noiembrie 2023, Asociația „Arche culturelle” a derulat proiectul Vârstele migrației românești în Franța cu finanțare de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Cercetarea a fost coordonată de Raluca Prelipceanu, președintele Asociației și doctor în migrație. Din echipă au mai făcut parte: sociologul Cornelia Ungureanu, etnologul Daniela Iancu și statisticianul Alexandru Victor Andrei, potrivit unui comunicat de presă.
Conform ultimului recensământ, în Franța trăiesc în jur de 300.000 de români, deși autoritățile consulare apreciază această cifră ca fiind o subestimare, cifra reală apropiindu-se de peste 500.000. O dificultate majoră în estimarea corectă a numărului românilor în Franța este cauzată de lipsa obligativității declarării țării de origine prevăzută de legislația franceză.
Proiectul a avut două componente: pe de o parte migrația elitelor românești în Franța și pe de altă parte o migrație mai puțin calificată și a presupus descinderea în teren și în regiunile unde este cea mai mare pondere a populației românești, respectiv în afară de regiunea pariziană, Lyon, situat în regiunea Auvergne-Rhône Alpes, Nisa pe Coasta de Azur și Strasburg în regiunea Alsacia-Lorena, locuri unde se află și consulate românești, cu excepția Nisei. În prima parte, am folosit termentul de elite într-o accepțiune mai largă, așa cum propun cercetarile recente publicate de cercetători, înglobând în definiție și specialiști din diverse domenii și chiar studenți. De această parte a cercetării s-a ocupat Raluca Prelipceanu, care a făcut inițial o perioidizare împărțind această migrație în trei perioade: perioada comunistă, prima decadă post-comunistă și perioada post-liberă circulație în spațiul european din 2002 și post-aderare în 2007. Cercetarea realizată se bazează pe interviuri cu persoane din cele trei perioade și scoate în evidență punctele comune și diferențele datorate mai cu seamă schimbărilor de ordin politic și economic. Trebuie menționat că profesioniștii înalt calificați reprezintă între un sfert și o treime din imigranții români din Franța. În ceea ce privește imigranții necalificați, o migrație circulatorie sau pendulatorie s-a dezvoltat încă de la mijlocul anilor 90 mai ales a așa-numiților ‘jurnaliști’, vânzătorilor de ziare. Aceasta s-a permanentizat după 2002 și respectiv 2007, românii mai puțin calificați activând în sectoare precum construcții și menaj și, mai nou, și ca măcelari. Comunități de măcelari s-au instalat în ultimii ani în mai multe regiuni din Franța. De asemenea, dacă la început cea mai mare parte a emigranților proveneau din regiunile Maramureș și Satu Mare, s-a constatat după aceste date o diversficiare a zonelor de origine. Există și o migrație sezonieră în domeniul agriculturii și cel hotelier. Datele din această parte a cercetării au fost culese de Cornelia Ungureanu și Daniela Iancu. Cauzele sunt diverse, după cum ne arată cercetările de teren deja efectuate. În timp ce pentru migrația necalificată, cauza principală pare a fi într-o primă fază lipsa locurilor de muncă și apoi diferența de venituri, în cazul celei calificate, corupția și rețelele clientelare prezente înca în multe domenii în România, precum și diferența de mentalități și de oportunități de ascensiune profesională par a fi principalii determinanți. Pentru unele sectoare de activitate, pierderile datorate migrației sunt foarte importante: este cazul migrației medicilor. În Franța există cea mai mare comunitate de medici români din Uniunea Europeană, ea depășind cifra de 5.000 de medici. În acest context ne punem întrebarea dacă ar putea fi încurajați acești emigranți să revină în România și cum? Sau dacă aceștia aleg să rămână în țara de destinație și să își construiască un viitor în această țară, cum ar putea aceștia contribui la îmbunătățire la imaginea României pe plan internațional în calitate de ambasadori informali? Putem vorbi despre o diasporă română în Franța? La aceste întrebări am încercat să răspundem la sfârșitul proiectului nostru, în cadrul unei conferințe oraganizate la Institutul de Limbi și Civilizații Orientale (INALCO) în data de 18 noiembrie, unde am avut și invitați din Anglia, pe sociologul Ana Bleahu de la University College din Londra, din Italia pe doamna Silvia Dumitrache, președinta Asociației Femeilor românce din Italia și din România, pe etnologul Ioana Repciuc Baskerville de la Institutul Al. Philippide al Academiei române. De asemenea, a participat la conferință Andreea Ember de la Asociația Repere europene din Franța. Lucrările prezentate la colocviu au fost publicate în cartea Românii: între migrație și circulație în spațiul european în comunism și postcomunism, tipărită la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj. O altă lucrare publicată în cadrul acestui proiect a fost cea a Ralucăi Prelipceanu, „Elite românești în Franța. Vieți transnaționale”, apărută la Editura Tritonic. Proiectul se adresează comunităților românești din Franța, în vederea sprijinirii unei mai bune colaborări pe viitor, dar și autorităților române și franceze și organismelor internaționale, permițând o mai bună evaluare a migrației românești în Franța.